Toate abordările conflictelor trebuie clădite pe aceeași bază solidă

„Am nevoie să lucrez mai mult la gestionarea conflictelor din punct de vedere verbal, decât fizic." Acesta a fost primul motiv pe care mi l-a comunicat un cursant, atunci când a renunțat la cursurile de weekend.

Parcursese pregătirea pentru centura galbenă și o treime din cea pentru centura portocalie. Învățase deja să neutralizeze un agresor. Însă abia începuse să învețe cum să răspundă la un atac. Și, în timpul vacanței de vară, a decis că preferă să renunțe la abordarea preponderent fizică de la cursurile mele și să caute în altă parte o abordare exclusiv verbală.

De ce pare logică această alegere

Înțeleg de ce ideea are sens la prima vedere. Un conflict verbal pare mai puțin periculos decât unul fizic — și, în multe privințe, chiar este. Dacă cineva ridică tonul la tine, ai timp să gândești, să răspunzi, să te retragi. Dacă greșești o replică, consecința este, cel mult, o discuție tensionată. Șansele de a detensiona situația sunt mari, iar o eventuală escaladare rămâne, în majoritatea cazurilor, tot verbală.

Un conflict fizic nu îți oferă acest lux. Pericolul este imediat, iar orice ezitare sau reacție greșită poate avea consecințe reale, pe corp. O dată declanșat, singura variantă rămasă este neutralizarea agresorului.

Așa că este tentant să tragi concluzia că cele două sunt lucruri separate — că poți alege să te pregătești pentru unul fără celălalt, în funcție de ce miză de risc simți că ai în viața ta. Comunicare asertivă pe de o parte, autoapărare fizică pe de altă parte. Două sertare diferite, din care alegi ce ai nevoie. Și da, sertarul cu conflictele verbale este mult mai desc accesat decât cel pentru conflictele fizice.

Numai că în realitate nu funcționează așa.

Ce se întâmplă, de fapt, înainte de orice reacție

Repet foarte des un lucru pe care majoritatea oamenilor îl acceptă cu greu: 

Gestionarea agresiunilor nu este o listă de tehnici. Este o capacitate a personalității.

Ține de felul în care interpretăm o provocare, de cum ne controlăm emoțiile în acel moment și de cum alegem, în cele din urmă, să acționăm. Toate aceste procese se derulează în noi, adesea subconștient, în fracțiuni de secundă — indiferent dacă cineva ridică vocea la noi sau lovește cu pumnul.

Diferența dintre cele două situații nu este în procesul interior. Este în acțiunea finală pe care o cere fiecare. Pericolul este tot pericol; doar forma de răspuns exterioar se schimbă.

De aceea, cine se pregătește exclusiv pentru conflictele verbale se pregătește, de fapt, pentru situațiile cu miză mică — cele care suportă greșeli de judecată sau de acțiune, fără consecințe grave. Este un antrenament real și util. Dar aceeași persoană rămâne complet vulnerabilă în fața unei agresiuni verbale care degenerează sau a unei agresiuni fizice, unde greșelile sunt penalizate imediat, prin durere.

Cine se pregătește pentru conflictele fizice parcurge un drum mai solicitant, cu decizii mai radicale și mize mai mari. Însă la finalul lui nu rămâne doar cu niște reflexe fizice. Rămâne cu principii și strategii de abordare a oricărei agresiuni — inclusiv a celor verbale.

Dacă privim personalitatea ca centrul unei cepe, gestionarea conflictelor verbale este un strat al ei. Alte tipuri de agresiuni corespund altor straturi. Gestionarea agresiunilor fizice este stratul exterior — cel mai solicitant, dar și cel care, o dată stăpânit, te lasă să stăpânești toată ceapa.

Nu alegi o formă de conflict. Îți formezi personalitatea

Aici este, cred, neînțelegerea reală. La cursurile mele nu predau tehnici separate pentru conflictul verbal și tehnici separate pentru cel fizic. Tot ce predau modelează personalități — oferă încredere în sine, autocontrol și determinare. Acestea sunt fundația pe care se construiește, apoi, orice mod de abordare a unei agresiuni, indiferent de forma ei.

Pentru mine, Krav-Maga nu este o colecție de mișcări de apărare. Este antrenamentul acelei capacități interioare care decide, în fiecare secundă a unui conflict, cum interpretăm, cum simțim și cum acționăm — fie că suntem în mijlocul unei discuții tensionate, fie în fața unei agresiuni fizice.

De aceea, la cursurile mele, accentul cade pe supraviețuirea agresiunilor fizice, dar vorbesc constant și despre detensionarea conflictului înainte ca acesta să ajungă acolo. Iar acea etapă de detensionare este, evident, comunicare asertivă. Nu este vorba despre a alege între cele două forme de pregătire, ci despre a găsi structura care le oferă pe amândouă, integrat: comunici cât timp mai ai spațiu să detensionezi și acționezi fizic atunci când comunicarea nu mai este suficientă.

Nu îți promit că viața va deveni mai ușoară. Îți promit că vei deveni mai pregătit pentru ea. — László Pethő

Cursantul despre care vorbeam la început nu a greșit că a simțit nevoia de a lucra mai mult partea verbală. A greșit doar presupunerea că trebuie să renunțe la cealaltă jumătate ca să o obțină pe aceasta. Cine alege calea aparent mai ușoară — doar comunicare asertivă — își formează o singură abilitate, purtând în continuare frica de agresiunile fizice. Cine alege calea integrată își remodelează, de la rădăcină, felul în care se raportează la orice formă de conflict din viața lui.

De unde începe această formare

Grupa pentru centura galbenă pornește în ianuarie 2027 și acoperă exact acest fundament: recunoașterea și evitarea conflictului, împreună cu primele forme de neutralizare, prin lovituri de bază. Este locul de unde pornește orice cursant — inclusiv cel care simte, ca și tine poate, că vrea să lucreze mai întâi partea verbală. Pentru că acolo înveți, de fapt, ambele, în același timp, pe același fundament. 

Abonează-te la noutățile prin e-mail ca să afli despre cursurile pe care le planific și să primești alte articole similare cu acesta. Sau, dacă știi deja că vrei să faci parte din grupul care își începe călătoria în ianuarie, înscrie-te acum  — locurile sunt limitate.

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România