Citeam astăzi un sfat de negociere de la Leverage: ”Antrenează-ți abilitățile pe rând, în negocieri cu miză mică. Doar așa transformi teoria în obiceiuri naturale!”

Agresiunile și supraviețuirea acestora sunt tot procese de negociere, în care cineva încearcă să domine iar celălalt încearcă să scape. În funcție de tipul agresiunii, ”negocierea” poate fi cu argumente raționale, emoționale și de multe ori fizice.

Dacă pierderea unei confruntări cu argumente raționale poate cel mult să ne zgândărească EGO-ul, în cazul confruntărilor emoționale și fizice consecințele pot fi mult mai grave și pot să ne afecteze uneori tot restul vieții.

Așa că este vital să ne formăm abilitățile de a recunoaște agresiunile emoționale și fizice, și de a răspunde eficient pentru a supraviețui acestora. Aceste abilități se formează prin învățare și repetare, două aspecte care determină eficiența întregului proces.

Dacă vrem să supraviețuim agresiunilor reale, trebuie să învățăm principii și tehnici concepute special pentru aceste tipuri de agresiuni. Majoritatea artelor marțiale și sporturilor de contact sunt gândite pentru atleți aflați în confruntări cu multe limitări, iar deprinderile formate au aplicabilitate redusă sau pot chiar încurca în situații reale. Krav-Maga este probabil alegerea perfectă, deoarece abordează aproape toate situațiile reale din perspectiva unui om obișnuit.

Însă doar cunoștințele teoretice nu sunt suficiente. Într-un conflict real evenimentele se derulează de cele mai multe ori cu o viteză mai mare decât cea la care putem procesa rațional. Frica și stresul ne afectează grav și ele capacitățile raționale, așa că pentru astfel de situații avem nevoie de reflexe potrivite. Reflexele sunt obiceiurile care au devenit ”naturale” prin sute și mii de repetări.

Din păcate, nu orice repetare formează reflexele potrivite. Dacă lovim de 10.000 ori într-un sac de box, vom putea lovi oricând repede și puternic cu pumnul, fără să trebuiască să ne gândim la asta. Este un reflex frumos, însă nu este suficient într-o confruntare reală, în care agresorul se mișcă iar majoritatea loviturilor noastre se vor termina... în aer.

Dacă însă ne antrenăm să lovim de 10.000 ori într-un partener care se mișcă constant, vom putea lovi eficient orice agresor care ajunge în apropierea noastră. Avem reflexe superbe, însă nici ele nu ne vor ajuta foarte mult când suntem atacați simultan de 3-4 agresori... pentru că în situația respectivă felul în care ne deplasăm este mai important decât cel în care lovim... iar noi nu avem formare reflexele necesare.

Una dintre piedicile cele mai mari cu care se confruntă cei care se antrenează este credința că pentru a fi mai eficienți trebuie doar să se miște mai repede și cu mai multă forță.

De obicei când învățăm o tehnică nouă, chiar dacă înțelegem rațional explicațiile și demonstrațiile instructorului, nu reușim să o aplicăm cu eficiența dorită. Presiunea psihică și emoțională să reușim este și mai mare atunci când lucrăm cu un partener. De exemplu, dacă învățăm o proiectare nouă și nu ne iese fluent cu partenerul nostru, cu toții avem tendința să executăm tehnica mai repede și să folosim mai multă forță. Și poate ne iese, însă noi de fapt am învățat cum ducem la sol doar partenerul respectiv, nu cum să aplicăm corect proiectarea, astfel încât să putem duce la sol o varietate mult mai mare de parteneri.

Atunci când folosim viteza și forța ca să ne iasă, de fapt încercăm să ne dominăm fizic partenerul. Poate va funcționa pe mulți agresori, însă vom eșua tocmai atunci când vom avea mai mare nevoie de tehnica corectă: când agresorul este mai rapid și mai puternic decât noi. Atunci când folosim forța și viteza ca să ne iasă, noi încercăm de fapt să controlăm realitatea înconjurătoare fără să ținem cont nici de agresor și nici de limitările noastre.

Noi ne putem mișca mai repede decât gândim, datorită reflexelor. Așa că prin antrenament ne dorim să ne formăm cât mai multe reflexe utile. Însă tocmai pentru că mintea este mai lentă decât reflexele, nu putem parcurge la viteză mare acest proces de învățare. Avem nevoie de mintea rațională ca să ne mișcăm diferit decât ne sugerează reflexele anterioare, iar pentru a ne folosi rațiunea trebuie să ne mișcăm foarte lent. De foarte multe ori trebuie chiar să facem pauze ca să avem timp să analizăm detaliat situațiile: poziția și deplasările proprii, poziția și deplasările agresorului, obiectele din jur etc.

Ieri am avut curs cu elevii care se pregătesc pentru centura verde. Exersând niște pârghii pe brațe, a trebuit în mod repetat să insist să execute mai lent și să facă pauze dese în timpul execuțiilor. Când lovim cu pumnul este mai simplu: contactul cu corpul agresorului este foarte scurt, el are o reacție iar noi putem continua cu orice altceva. Însă atunci când vrem să facem o pârghie pe cot, contactul cu brațul agresorului durează mai mult și trebuie să ne adaptăm continuu la cele mai mici mișcări ale agresorului.

Pentru astfel de cazuri trebuie să ne formăm reflexe mai complexe, care nu sunt doar despre ce putem face ci și cum trebuie să ne adaptăm în timp real la schimbările agresorului. Și când spun ”timp real” mă refer la fracțiuni de secundă care sunt prea scurte pentru procesări raționale. Dacă ajungem să gândim că agresorul și-a rotit brațul înseamnă că el deja a ieșit din pârghia noastră înainte ca noi să apucăm să acționăm. În plus, la un nivel avansat de pregătire, de multe ori în timp ce executăm o tehnică deja suntem pe pilot automat iar atenția noastră este pe următoarea tehnică sau pe alți agresori.

Toți cei care ”sar” repede la lupte rapide și cu lovituri tari își activează și își folosesc reflexele anterioare. Cu cât pericolul perceput este mai mare, cu atât vor folosi reflexe mai puține și mai vechi. Astfel, degeaba a învățat cineva 10 apărări la o lovitură cu pumnul, că sub stres va aplica una sau cel mult două. Sau va ”uita” complet de toate...

Noi nu avem nevoie de 10.000 de repetări la viteză și intensitate mare, sub stres mare. Avem nevoie de 1.000 de repetări extrem de lente, 1.000 de repetări lente în contexte fixe, 7.000 de repetări lente în contexte variabile și doar la final, 1.000 repetări la viteză și stres mai mari. [Numele sunt relative, valorile variind foarte mult în funcție de tehnică și de practicant.]

Primele 2.000 de repetări sunt pentru formarea reflexelor de bază iar următoarele 7.000 de repetări sunt pentru extinderea aplicării reflexelor în contexte și cu parteneri cât mai diferiți. Ultimele 1.000 de repetări sunt doar pentru extinderea aplicării reflexelor anterior formate în situațiile periculoase, sub stres. Pentru eficiența reală este nevoie de toate repetările, însă neapărat în această ordine.

Vrei să negociezi mult mai bine toate situațiile din viața ta?

• Vrei să îți formezi reflexe mult mai bune decât cele pe care le ai acum?
• Vrei să recunoști mai repede agresiunile de orice fel și să răspunzi instinctiv mai bine la ele?
• Vrei să descoperi cum poți să te aperi eficient de persoanele mai puternice decât tine?
• Vrei să înveți nu doar să te aperi ci și să-i aperi pe cei dragi ție?

Înscrie-te la cursul intensiv Lupte Simulate - învățare prin joacă. Ne vom antrena exact cum am descris în acest articol: în lupte cu stres și miză mică, ca să pleci acasă nu cu vânătăi ci cu reflexe frumoase. Sigur ai două weekend-uri la dispoziție să înveți și să te distrezi :) Citește descrierea cursului și înscrie-te acum pentru a-ți ocupa locul. Și citește și impresiile celor care au participat la cursurile noastre anterioare, ca să vezi cât de mult ai avea și tu de câștigat.

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România