Este evidentă o abordare greșită a multora care se pregătesc la un nivel redus sau mediu în artele marțiale sau sporturile de contact. Ei consideră că la cursuri este suficientă înțelegerea tehnicilor și repetarea lor la un nivel minim de implicare și se bazează pe credința că într-o confruntare reală sigur se vor implica mult mai mult, cu rezultate mult mai bune. Ei cred ca este suficient să se implice 50% la cursuri pentru a fi 100% eficienți în confruntările cu miză reală.

Realitatea însă este mult diferită... Ideal ar fi ca la cursuri elevii să se implice 100% mental, emoțional și fizic, însă mai realist este un procent de 80%. Iar pentru cazurile reale, elevii se pot baza în medie doar pe jumătatea din eficiența cu care s-au antrenat, adică doar 40-50%. Teoretic, antrenamentele ar trebui să dureze mult mai mult și să fie mai complexe și mai solicitante decât agresiunile reale.

Cei care cred că se vor descurca mult mai bine în realitate decât la cursuri se bazează pe faptul ca pericolul real îi va stimula să ”dea tot ce au în ei”. Și mulți preferă să își justifice comoditatea cu ”eroul” care se va trezi în ei când va fi nevoie. Ei cred că adrenalina le va oferi focusul și forța suplimentară necesare pentru neutralizarea agresorilor.

Din nou, realitatea demonstrează că adrenalina ne ajută într-o mică măsură și în mare parte ne sabotează. Sub stresul unei amenințări reale se produc o mulțime de schimbări biologice în corpul nostru, care ne afectează mult funcționarea creierului și a corpului. Cu cât suntem mai puțin pregătiți, cu atât ne este mai frică. Cu cât frica este mai mare, cu atât stresul nostru va fi mai mare. Cu cât vom fi mai stresați, cu atât opțiunile noastre vor fi mai limitate.

Sub stres simțurile noastre devin foarte focusate și nu înregistrăm multe situații și schimbări din mediul înconjurător. Creierul nostru procesează tot mai puțin conștient, așa că vom acționa preponderent instinctiv. Mișcările noastre fine și chiar și cele medii se pierd, așa că ajungem să putem să ne folosim doar mușchii mari, pentru a fugi sau a împinge. Deoarece uităm să respirăm, în câteva zeci de secunde suntem epuizați și nu ne mai putem mișca.

Iar unii se așteaptă ca în asemenea condiții să aibă timp și capacitățile mentale să analizeze obiectiv situația și să aleagă conștient răspunsurile potrivite. Iar apoi să aibă resursele fizice să se implice în aplicarea lor la o intensitate și în condiții pe care nu le-au experimentat niciodată.

Dacă ar fi vorba despre un joc video, în care de fiecare dată când suntem omorâți revenim la o stare anterioară salvată, am avea multiple ocazii să căutăm soluții mai bune și să încercăm să le implementăm. Însă viața reală nu este un joc video în care avem vieți nelimitate... Conflictele durează doar zeci de secunde, în care vom acționa instinctiv. De multe ori, la terminarea conflictului ne este greu să ne amintim ce am făcut, indiferent dacă a fost rău pentru noi sau pentru agresorul nostru.

Cursurile au trei scopuri mari:

1. Să învățăm teoretic principii și tehnici. Să le înțelegem și să le executăm cât mai corect, în contexte specifice. Viteza de lucru este foarte redusă. Focusul este pe corectitudine.
2. Să ne formăm reflexele necesare aplicării tehnicilor. Să le exersăm de multe ori, cât mai corect, în contexte specifice, cu cât mai mulți parteneri. Viteza de lucru variază între mică și medie. Focusul este pe implicare și eficiență.
3. Să ne formăm reflexe potrivite pentru a ne adapta situațiilor noi. Asta înseamnă atacuri diferite de cele ”standard”, din poziții diferite, cu sau fără anumite limitări. Viteza de lucru variază între mică și medie. Focusul este pe improvizație.

Dacă nu putem să facem mișcările complete, corect și cu implicare maximă în contexte specifice (același atac și aceeași apărare), sigur eficiența noastră va fi mult redusă la viteze mai mari și sub stres. Dacă nu suntem antrenați să improvizăm și să ne adaptăm continuu situației reale, la viteze mari și sub stres vom pierde vremea forțând tehnici care nu funcționează sau pur și simplu nu vom avea reacții potrivite.

Deci, la curs trebuie să ne implicăm spre 100%, indiferent de partenerul de antrenament. Nu contează dacă exersăm cu o persoană pe care o putem domina ușor – noi trebuie să ne implicăm ca și cum am exersa cu cel mai feroce agresor posibil. De exemplu, nu lovindu-ne mai tare partenerul ci simulând lovitura cu implicarea întregului corp și a intenției noastre.

După unul dintre cursurile mele intensive, una dintre femei îmi spunea ”Ne-ai tot spus să simulăm agresivitatea emoțională, însă eu nu am vrut să exersez în acest fel.” Deoarece anterior îmi spusese că urmase și cursuri de actorie, așa că i-am spus cu dezamăgire ”Ai avut capacitatea de a face ce ți-am indicat și ai avut contextul potrivit să o faci. Ai participat la un curs din care ai ales să iei doar o mică parte. Eu m-am ținut de promisiunea de a-ți deschide o ușă, însă este exclusiv  responsabilitatea ta faptul că ai ales să nu treci în partea cealaltă.”

Dacă nu putem simula o lovitură puternică și foarte eficientă pe un partener care ne zâmbește înțelegător (știind că este vorba despre un exercițiu) și dacă nu putem simula intenția de a-l răni (imaginându-ne că oprim un agresor din a ne face rău), este o utopie să credem că vom putea face asta în cazul unei violențe reale.

Asta deoarece informațiile învățate le-am ”arhivat” într-o parte a creierului responsabilă cu ”interacțiunile pașnice” iar sub stres se vor activa alte părți ale creierului în care vor fi doar reacții exersate anterior. Și aproape sigur mergem la cursuri de supraviețuire deoarece reacțiile noastre vechi sunt ineficiente și dorim să le înlocuim cu altele noi.

În concluzie, la cursuri trebuie să ne implicăm ”maxim”, chiar și atunci când exersăm la viteză foarte mică. Prin repetări multiple, cu parteneri cât mai diferiți și în contexte cât mai variate, putem spera să ne formăm reacțiile instinctive potrivite care să ne ajute în condiții reale. În plus, creșterea încrederii în capacitățile noastre ne va ajuta inclusiv la limitarea nivelului de stres când suntem amenințați, ceea ce va crește suplimentar eficiența.

Este foarte frumos și util să avem încredere în noi că vom putea trece peste provocările vieții. Însă această încredere trebuie să fie bazată pe cunoștințe și abilități practice, nu pe simple dorințe și autoamăgire. Îți recomand să urmărești când voi organiza cursuri noi și să te înscrii pentru a-și crește în mod obiectiv încrederea în tine și capacitatea de a te proteja de agresori.

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România