În weekend-ul care a trecut am predat un curs de supraviețuirea agresiunilor pentru femei. Rolul meu, ca instructor, este să deschid o ușă spre o nouă realitate – o realitate care să ofere participantelor mai multe avantaje în viețile lor.

La fel ca și în vorba ”Poți duce calul la apă însă nu-l poți obliga să bea” și eu pot aduna câteva femei într-o sală, le pot convinge să mă asculte și chiar să execute niște tehnici pe care le propun, însă nu le pot obliga să își schimbe tiparele mentale și emoționale. Iar fără schimbarea acestora, eficiența oricărui curs este scăzută – este ca și cum ai merge să cumperi haine noi, încă când ajungi acasă consideri că nu ți se potrivesc și le ”uiți” într-un dulap... Din fericire, femeile care ajung la cursurile mele și nu sunt deschise schimbărilor sunt doar excepții - marea majoritate vin tocmai pentru că vor să înlocuiască aspecte disfuncționale cu soluții mai bune.

Titlul articolului a fost o replică schimbată între două participante în timp ce exersau cum să iasă dintr-o strangulare. Deoarece mi-a fost povestită doar după curs, nu am avut cum să ajut atunci cursanta cu părerea respectivă să își schimbe perspectiva. Așa că am ales să scriu aici ceva ce sper să ajute și multe alte femei care au aceeași credință limitativă.

Concret, despre ce este vorba?

Majoritatea cursurilor de autoapărare pentru femei durează extrem de puțin (1-4 ore) și abordează doar foarte puține aspecte ale supraviețuirii agresiunilor. De obicei se predau câteva tehnici fizice simple, cu focus pe ieșirea din anumite prinderi (de mână, de haine, de păr, îmbrățișări și strangulări). Iar după ieșirea efectivă recomandarea este ”Acum fugi!”

Acest gen de cursuri este ”iubit” de către femei, deoarece sunt scurte (nu necesită efort din partea lor), se limitează la acțiuni de ”apărare” în care ele doar evită să fie agresate și nici nu le activează vreun ”buton” sensibil emoțional. Ele pleacă acasă cu mai multă încredere în sine (ceea ce este foarte bine), însă nu realizează ca cele câteva informații suplimentare primite au o aplicabilitate reală extrem de redusă.

Acest gen de cursuri sunt ca filmele de dragoste, în care după câteva ”asperități” care condimentează povestea totul se termină cu bine... cu o căsătorie. Iar apoi protagoniștii ”trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.”

Din păcate, realitatea este la fel de diferită de aceste cursuri precum este viața unei familii de perioada inițială de curtare. Indiferent câte provocări sunt la începutul unei relații, adevăratele provocări urmează după decizia de a locui împreună, de a susține împreună o familie, de a face copii și apoi a-i crește, de a continua să trăiești cu partenerul zeci de ani ”la bine și la greu”.

Care este soluția mea?

Eu am renunțat de mult să predau cursuri de ”autoapărare”. Eu predau cursuri de ”supraviețuire”. Autoapărarea este asociată de majoritatea cu acțiuni ”pașnice” de evitare a unor agresiuni, ceea ce înseamnă că opțiunile persoanei agresate sunt extrem de limitate. În schimb, ”supraviețuirea” ia în considerare contexte mai realiste și oferă răspunsuri cu rată de succes mult mai mare. Însă, supraviețuirea necesită neutralizare agresorului până când acesta nu mai reprezintă o amenințare.

Este un mit că există apărare eficientă fără atac. Acest mit este perpetuat de cei care nu au avut nici o tangență cu violențele reale grave (și nu cunosc ce presupun acestea) și de cei care refuză să accepte realitatea (deoarece nu vor să își schimbe convingerile limitative). Există strategii de detensionare a conflictelor, însă noi discutăm aici despre situațiile în care acest lucru nu (mai) este posibil.

Astfel, probabil jumătate din principiile și tehnicile pe care le predau la cursurile de supraviețuire pentru femei sunt despre cum să incapaciteze agresorul fizic (prin durere, amețeală, pierderea cunoștinței, dislocări, fracturi etc.) sau emoțional (prin frică). Doar după ce stăpânesc la un nivel minim aceste elemente putem discuta despre ieșirea din diferite situații (prinderi, fixări, viol etc.). Degeaba scapă o femeie dintr-o îmbrățișare și încearcă să fugă dacă nu are unde sau este repede ajunsă din urmă de agresor. Poate nu știai, însă majoritatea agresiunilor asupra femeilor sunt făcute de persoane cunoscute de acestea, în spații închise, fără alți adulti care să poată înterveni...

Un alt mit este că o dată ce ai învățat o tehnică vei fi capabilă să o aplici într-o situație reală. Problema cu situațiile reale periculoase este că în acestea suntem conduși în mare parte de emoții și de reflexe. Iar emoțiile depind de convingerile noastre... Degeaba știu femeile cum să iasă din strangulări și cum să neutralizeze agresorul dacă una dintre convingerile lor puternice este că ”nu este etic să rănesc alte persoane”. În realitate ori nu vor acționa, ori o vor face cu jumătate de măsură și implicit ineficient.

Iar acționarea cu jumătate de măsură duce exact spre situația de care le este chiar mai frică decât de cea inițială: cea în care agresorul este și mai nervos și mai violent iar situația lor este mult mai gravă.

În special cu femeile, probabil cea mai grea sarcină a mea ca instructor este să le conving că este VITAL să știe cum să își rănească repede, eficient și mod repetat agresorul, și în plus, să o facă cu implicare maximă. Să le conving nu doar să accepte rațional acest lucru ci și să se implice emoțional când exersează. Având în vedere că de regulă ele vor fi în inferioritate fizică, atunci când acționează trebuie să își implice TOATE resursele: tot corpul, toată intenția și toată energia. Ele trebuie să transforme și să canalizeze energia fricii dinspre tendința naturală de a se închide spre cea în care devin o săgeată care penetrează agresorul.

Iar acesta este momentul în care unele cursante mă văd pe mine ca pe un MONSTRU sau se tem că ele se vor transforma în MONȘTRI dacă învață cum să neutralizeze eficient orice agresor...

Și parțial au dreptate :-) Pentru că eu vreau să le ajut să învețe cum să devină cu adevărat monștri pentru AGRESORII lor. Doar așa aceștia își vor opri atacul iar ele se vor putea întoarce în siguranță, ca persoane pașnice și iubitoare la viața lor normală. Doar un monstru puternic poate opri monstrul care le agresează! Restul sunt ”povești cu prinți și zâne” bune doar pentru adormitul copiilor.

Din păcate, femeile cele mai vehemente legate de acest aspect sunt tocmai cele care au mai multă durere și frustrare în ele și se tem că dacă ”deschid cutia Pandorei” nu vor putea controla revărsarea acesteia. Au și ele dreptate, însă doar pentru că evitând să își accepte și să își cunoască aceste aspecte ale personalității lor își refuză oportunitățile de a învăța cum să le controleze. Este ca și cum ar refuza să pună mâna pe un cuțit pentru că ar putea omorâ un alt om, în loc să învețe să îl folosească constructiv să gătească în bucătărie.

Convingeri limitative

Femeile sunt reticente să învețe să își educe și să își folosească la maxim PUTEREA personală atunci când sunt atacate pentru că societatea le-a ”dresat” că (1) ele sunt slabe și nu au nici o șansă și că (2) niciodată nu este bine să rănești pe altcineva și că o persoană ”bună” nu face niciodată rău. Și toate femeile vor să fie ”bune”, nu-i așa?

Însă acum urmează partea cea mai importantă a acestui articol!

Aceeași societate învață femeile că în cazul în care ȚARA în care trăiești este ATACATĂ de o altă țară, este nu doar bine ci chiar obligatoriu ca bărbații să meargă în război să-și apere țara. Tatăl tău, soțul tău, băiatul tău pleacă la război iar tu ești mândră de ”bărbații” din viața ta.

Însă ghici pentru ce merg bărbații respectivi la război – să stea la o bere cu soldații străini încercând să detensioneze situația? NU - se duc acolo ca să omoare cât mai mulți soldați străini. Iar tu, acasă, te bucuri când auzi că este măcelul mai mare deoarece mai puțini soldați străini în viață înseamnă de obicei șanse mai mari ca țara ta să fie apărată, războiul să se termine iar bărbații tăi să se întoarcă la tine mai repede.

Iar la întoarcere, bărbații care au omorât cu intenție alți oameni sunt primiți cu ovații și chiar considerați erori pentru crimele pe care le-au comis. Ei sunt eroi pentru tine, însă îți garantez că au fost percepuți ca monștrii de către soldații străini pe care i-au omorât.

Acum, fă un mic exercițiu de imaginație și compară ȚARA ta cu TINE. Țara ta este atacată iar o parte din oamenii din ea se mobilizează să o apere, prin acțiuni extrem de dure și eficiente, perfect justificate de etica societății în care trăiești. Iar acum TU ești atacată de un agresor iar eu îți recomand să mobilizezi toate resursele tale interne pentru a neutraliza agresorul, oricât de dur este necesar ca să o faci repede și eficient. Iar tu ce faci?

Îmbrățișezi convingerea limitativă că nu este bine să faci rău și te lași abuzată fizic, imobilizată, lovită, rănită violată, degradată mental, sfâșiată emoțional SAU te transformi pentru câteva minute în MONSTRUL care oprește agresorul? Pleci acasă ca VICTIMĂ pentru că nu te-ai apărat sau ca EROINĂ pentru că ai oprit eficient un agresor?

Eu personal, aș fi încântat ca femeile din viața mea să știe cum să se transforme în monștri cât mai mari și mai înspăimântători. Pe mine personal nu m-ar interesa cât ar suferi un agresor care le-ar activa ”monstrul interior” ci cât de neafectate fizic și emoțional se întorc ele la mine. La fel ca la feline, prefer ca ele să aibă gheare tăioase pentru când se apără și pernițe moi în restul timpului. Asta pentru că știu cu eu nu pot fi cu ele în fiecare moment să le protejez și chiar dacă aș fi nu aș fi întotdeauna capabil.

La toate cursurile mele urmăresc foarte mult aspectele raționale și emoționale care sunt activate în cazul unei agresiuni. Dacă mental nu iei deciziile potrivite sau emoțional nu reacționezi potrivit, corpul tău și implicit toate tehnicile învățate anterior sunt inutile. Eu predau cursuri EFICIENTE, nu neapărat ușoare. Schimbarea convingerilor și implicit a reacțiilor emoționale este un proces complex și uneori dureros, care merită cu prisosință dacă vrei să fii mai liberă și mai fericită restul vieții tale.

După cum scriam la început, eu îți deschid o ușă. O dată ce ai văzut ușa nu mai poți trăi în ignoranță. Însă doar TU poți alege ce faci în continuare: trăiești în negare, trăiești în frică, sau înveți să îți manifești PUTEREA adevărată de FEMEIE și să ai grijă de tine așa cum meriți?

Te invit să citești și celelalte articole de pe site pentru a învăța multe alte moduri în care poți deveni mai puternică și te poți apăra mai eficient. Și bineînțeles, îți recomand călduros să participi la cursurile mele viitoare, indiferent dacă sunt doar pentru femei sau sunt cu participanți de ambele sexe. NU te speria de eventuala durată mai mare a cursurilor - pentru tranformări eficiente ai nevoie de provocări mai mari iar eu mă voi asigura că vei reuși să termini cursul cu bine.

Fii conștientă și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România