În urmă cu mai mulți ani am fost la o conferință publică pe tema bullying-ului. Evenimentul a fost organizat de un ziarist, care a invitat profesori, psihologi și polițiști să analizeze bullying-ul. Sala era plină cu părinți și profesori care căutau soluții practice la provocările cu care se confruntau.

S-a vorbit mult despre campanii de informare și prevenire a bullying-ului, însă realitatea este că acestea au o eficiență foarte scăzută. Aceste campanii ”funcționează” doar pe cei care în mod implicit nu ar crea probleme, deoarece agresorii încalcă toate regulile și nu sunt afectați de pedepse...

Profesorii recomandau elevilor agresați să le raporteze incidentele, psihologii le recomandau să vină la terapie iar polițiștii le recomandau să depună plângeri. Bineînțeles, cu excepția campaniilor de informare, profesorii, psihologii și polițiștii puteau acționa doar după consumarea agresiunilor, și chiar și atunci foarte limitat.

La un moment dat am ”răbufnit” și le-am spus invitaților:

”Văd că vorbiți doar despre informare ca prevenție și doar despre cum să ceară ajutor victimele după consumarea agresiunii. Însă nu văd nici o abordare care să sprijine dezvoltarea personalității elevilor ca să nu mai fie ținte ale bullying-ului și nici o modalitate de pregătire a lor ca să se descurce mai bine în momentul agresiunilor fizice.”

Realitatea este că un copil este agresat pentru că este perceput vulnerabil. Societatea actuală încearcă să îl protejeze prin constrângerea agresorilor și crearea unui spațiu ”sigur”, însă copilul rămâne în continuare vulnerabil. Degeaba merge la consiliere psihologică, pentru că el va putea să se simtă bine doar în medii ”sigure”, în permanentă dependență de alții.

Si treptat se va transforma într-un adult care nu este capabil să prezinte limite sănătoase și nici să le apere de tentativele de încălcare. Iar problemele nu se vor manifesta atât timp cât va fi în medii ”sigure” ci atunci când vor apărea agresori față de care nu este pregătit nici emoțional și nici fizic să se apere. Oricât de ”sigură” este societatea actuală, agresiunile există și sunt mult mai frecvente decât apar în statistici.

Copiilor trebuie să le asigurăm un mediu potrivit pentru dezvoltarea lor, însă nu prin eliminarea provocărilor, ci prin educarea lor ca să depășească provocările specifice vârstei lor cât mai mult prin forțe proprii. Ei știu nativ cum să fie ”fericiți”, așa că noi trebui să-i învățăm să treacă peste ”probleme”.

Însă pentru a ne putea ajuta copiii, trebuie ca noi să știm care sunt abordările potrivite. Din păcate, foarte puțini părinți înțeleg corect contextul și oferă îndrumare potrivită copiilor lor. A fost de-a dreptul ironic cum și-a prezentat organizatorul evenimentului experiența proprie:

El a povestit că avea două fete adolescente, care recent fuseseră agresate verbal și bruscate fizic de câțiva elevi de la liceul la care învățau. Și apoi s-a lăudat întregii săli cum a ”rezolvat” situația, ca părinte ”asumat”: a mers la școală, a căutat băieții respectivi și le-a spus că dacă se mai leagă de fetele lui se întoarce și îi bate bine.

Chiar dacă amenințarea a funcționat (pentru că ulterior fetele au fost lăsate în pace) m-a mirat mult lipsa de reacție la această poveste a profesorilor și a polițiștilor invitați! Profesorii ar fi trebuit să-i spună că nici un părinte nu are dreptul legal să intre într-o școală și să amenințe elevi (oricât de mult ar ”merita” aceștia). Iar polițiștii ar fi trebuit să-i spună nu doar că amenințarea unor minori este ilegală, ci și că în caz că ar fi ajuns să-i bată (dacă aceștia nu s-ar fi ”liniștit”), el ar fi ajuns la închisoare ca agresor.

Cu un asemenea tată, sunt fetele mai pregătite să supraviețuiască avansurile și agresiunile bărbaților? Nu. Va putea fi tatăl lor permanent lângă ele să le protejeze? Nu. Tatăl era mulțumit că și-a făcut treaba de ”mascul feroce” care își apără familia, însă fetele au rămas la fel de vulnerabile. Ele au ”învățat” de la tatăl lor că în viață vor avea nevoie întotdeauna de un ”bărbat” ca să se simtă în siguranță...

Din perspectiva mea, abordarea potrivită a bullying-ului ar trebui să conțină următoarele aspecte:

• Campanii de conștientizare, pentru prevenirea fenomenului. Campanii gândite specific pentru elevii cu tendințe agresive, pentru elevii predispuși la agresiuni, pentru profesori, pentru psihologi, pentru polițiști. În mare parte acestea există și sunt utile, chiar dacă într-o măsură mică.
• Stabilirea unor consecințe suficient de neplăcute pentru agresori, ca să îi descurajeze în mod real. Din păcate, profesorii sunt extrem de limitați în această privință, iar polițiștii pot acționa doar în cazurile grave. Chiar dacă bulying-ul este perceput ca ceva negativ, societatea (prin instituțiile sale) nu își asumă acțiuni suficient de dure împotriva agresorilor.
• Asistență după consumarea agresiunilor. Există sprijin psihologic și legal, care poate contribui mult la confortul emoțional și siguranța fizică a victimelor. Însă, pe termen lung, victimele continuă să se simtă vulnerabile și dependente de persoane și instituții.
• Pregătirea mentală, emoțională și fizică pentru dezvoltarea unei personalități mai puternice și mai echilibrate. Aceasta ar funcționa atât ca prevenție (agresorii evită persoanele puternice) cât și ca răspuns la agresiunile în derulare, în care ajutorul extern nu este prezent. Din păcate, această abordare - care ar trebui să fie cea mai importantă - lipsește cu desăvârșire..
   

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România