Robert Kiyosaky afirma că ”Rolul educației nu este să îți ofere răspunsul, ci să te învețe CUM să GÂNDEȘTI. Școala tradițională eșuează mizerabil la acest aspect.”

Chiar dacă Kiyosaky este un om de afaceri și un promotor al educației financiare, afirmația lui se aplică în toate formele de educației.

Legat de artele marțiale, se consideră că există trei mari etape în învățare și dezvoltare: a forței, a tehnicii și a adaptabilității.

Forța

La început, oamenii cred că pentru a avea succes în confruntările fizice factorul decisiv este forța (și implicit statura fizică). Astfel, ei încearcă să își dezvolte cât mai mult corpul fizic. Există însă câteva probleme cu această abordare:

• oricât de mult de dezvolți fizic, întotdeauna va fi cineva mai puternic sau mai rezistent decât tine;
• chiar dacă ești cel mai puternic fizic într-un context, dacă ești agresat de mai multe persoane șansele tale scad dramatic;
• dacă te îmbolnăvești, te accidentezi, te amețești cu puțină băutură sau ești pur și simplu obosit, forța nu te mai ajută de loc;
• forța te ajută atât timp cât mergi regulat la sală. Imediat ce faci o pauza ea scade exponențial. Și nimeni nu se antrenează constant toată viața, așa că la un moment dat vei redeveni vulnerabil.

Bineînțeles, sunt și cei care își dau seama de la început că nu au nici o șansă să își crească suficient forța fizică: femei versus bărbați, sau bărbați firavi față de cei masivi. O parte renunță complet la ideea că au șanse de supraviețuire iar ceilalți trec direct în etapa următoare.

Tehnica

Cei care ajung în a doua etapă de obicei caută să învețe tehnici - cât mai multe și cât mai spectaculoase. Pentru ei, dacă forța nu este soluția, sigur este vorba de vreo mișcare ”secretă”. Astfel, ei caută stiluri de arte marțiale și de luptă care le promit tehnici eficiente în diverse contexte. Și aici sunt câteva probleme:

• fiecare artă marțială sau tehnică de luptă este adaptată unui context foarte specific, care de cele mai multe ori este mult îndepărtat de agresiunile reale. De exemplu: un singur agresor, luptă cu multe reguli, categorii de greutate și experiență, luptă în condiții ideale de condiție fizică etc.
• fiecare tehnică are un domeniu limitat și specific de aplicabilitate. Asta înseamnă că ai nevoie să înveți multe tehnici pentru a acoperi situații variate. Însă, chiar dacă teoretic este posibil, în realitate nu este practic să înveți foarte multe tehnici pentru că oricum nu le vei putea aplica sub stres.

Sunt și cei care încearcă să înlocuiască tehnicile cu obiecte. În loc să învețe cum să se descurce cu mâinile goale ei își bazează siguranța pe obiecte externe pentru lovit, iritat, electrocutat, tăiat sau împușcat. Problemele reale cu aceste obiecte sunt că:

• de cele mai multe ori nu sunt la îndemână și astfel persoana respectivă nu apucă să le folosească atunci când chiar are nevoie;
• cel care le folosește nu are nici pregătirea tehnică și nici determinarea emoțională să o facă eficient;
• purtarea acestora este de multe ori ilegală sau utilizarea lor nu se încadrează în legitima apărare.

Adaptabilitatea

A treia etapă este cea care oferă soluția optimă: este cea a capacității de adaptare. În această etapă trebuie să te detașezi de forță și de tehnici. Să le accepți ca ”unelte” utile, însă să nu depinzi de ele.

Realitatea este extrem de diversă: agresorii sunt diferiți și au atitudini și reacții diferite, suntem agresați în contexte diferite, stările noastre fizice și emoționale sunt diferite, atenția noastră este diferită etc. Atât forța cât și tehnicile pot să ne ajute, însă este perfect posibil să nu le putem aplica de loc sau la timp.

Deoarece apărarea 100% eficientă este o utopie, este mai important cum te recuperezi după ce se întâmplă ceva rău. Va supraviețui mult mai bine cineva care știe să se recupereze din cele mai defavorabile situații decât cineva care încearcă să controleze evenimentele să nu ajungă acolo.

Aceasta este etapa în care înveți CUM să GÂNDEȘTI abordarea agresiunilor astfel încât și să îți crești realist șansele de supraviețuire. Primele două etape erau despre CUM să ACȚIONEZI și erau limitate de contextele extrem de limitate de aplicabilitate și eficiență.

Bineînțeles, nici una dintre etapele de mai sus nu te face invincibil – nici măcar a treia. Fiecare îți oferă abilități suplimentare și te ajută să îți crești șansele de supraviețuire. Iar cele mai mari șanse în lumea reală le ai cu a treia abordare / etapă.

Soluția

Îți recomand cursurile mele de Krav-Maga și supraviețuire, în care înveți:

• să îți folosești la maxim capacitățile fizice actuale, fără să ai meapărată nevoie să le crești;
• să înveți tehnici simple pe care să le poți aplica eficient în contextele variate ale conflictelor reale;
• să accepți schimbarea și să te adaptezi continuu situațiilor noi;
• să te focalizezi pe scopul principal (neutralizarea agresorului) și nu pe autoapărare (care este doar o amânare).

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România