Krav-Maga a fost creat de Imi Lichtenfeld ca o artă marțială de supraviețuire a agresiunilor reale (de autoapărare). Imi a combinat unele dintre cele mai eficiente principii și tehnici de neutralizare a agresorilor cu valorile fundamentale și filozofia de viață specifice artelor marțiale tradiționale.
Într-un interviu din 1989 Imi spunea: "Care este ideea mea și care este calea mea? Să-i fac pe oamenii care practică Krav-Maga mai buni. Supraviețuirea este educativă. Deoarece eu trebuie să-i educ pe tineri, nu să îi fac agresivi; din contră - eu vreau să îi educ. Însă dacă ei ajung în pericol, ei trebui să reacționeze ca și cum sunt în pericol."
Eu scriu din perspectiva celui care consideră artele marțiale nu doar un mod de dezvoltare fizică ci mai ales unul de cizelare continuă a personalității. Artele marțiale sunt un stil de viață iar scopul lor real este să te ajute să trăiești armonios, în pace. La fel cum valorile de bază, frumoase, ale religiilor ar trebui aplicate în toate aspectele vieții și nu doar în incinta lăcașurilor de cult, la fel și învățăturile Krav-Maga îți îmbunătățesc viața dacă le aplici în toate contextele și în toate interacțiunile tale, nu doar în sala de sport.
În evoluția unui practicant al oricărei arte marțiale există câteva etape distincte.
Majoritatea bărbaților care își încep pregătirea în artele marțiale caută să devină mai puternici fizic. Forța brută este cel mai ușor de observat și cuantificat. În multe arte marțiale o foarte mare pondere în antrenament o au exercițiile de dezvoltare a forței, a mobilității, a anduranței cât și cele de dezvoltare a rezistenței la lovituri. Bineînțeles, între două persoane care se bazează pe forță va câștiga de regulă cea cu mușchi mai mari și mai bine antrenați.
Însă există câteva limitări:
Cei care realizează că oricât de mult și-ar dori nu au cum să își oprească agresorii doar prin forță descoperă avantajele tehnicilor. Mai important decât să dai cel mai puternic pumn este să știi când, unde și cum să lovești. Majoritatea femeilor își încep pregătirea în artele marțiale sperând să învețe cum să facă față unui agresor care clar le domină fizic. Iar majoritatea bărbaților care au ajuns la acest nivel vor să învețe cât mai multe tehnici, cât mai ”secrete” și mai ”eficiente”.
Și aici sunt limitări:
Cei care după învățarea multor tehnici încearcă să le aplice cu parteneri diferiți vor observa că există multe detalii de care trebuie să țină cont. O tehnică poate funcționa pe un partener însă poate eșua pe altul. Uneori este vorba despre limitări fizice, însă de multe ori este vorba despre neînțelegerea detaliată a tehnicii și implicit implementarea ei greșită. De exemplu, o ieșire din priză pe mână poate funcționa pe un partener la fel de puternic chiar dacă este defectuos aplicată, însă va eșua pe un partener care este mult mai puternic.
Bruce Lee spunea: ”Nu mă tem de cineva care a exersat o mie de lovituri o dată, dar mi-e teamă de cineva care a exersat o lovitură de o mie de ori.” Nu contează câte tehnici știi, ci cât de aproape de perfecțiune poți executa puținele tehnici pe care le folosești în marea majoritate a conflictelor. Cizelarea implică nu doar execuția perfectă a tehnicii ci și execuția cât mai fluentă, în stare de relaxare și cu consum minim de energie.
Realitatea de pe stradă este diferită de scenariile din sala de curs. În primul rând, într-o agresiune reală atacurile nu vor fi ”ca la carte”, așa că nu vom putea aplica tehnicile exact cum le-am învățat. În plus, o agresiune reală generează o reacție emoțională foarte puternică care ne schimbă mult comportamentul: vom folosi doar extrem de puține tehnici și cu o eficiență mai scăzută decât la antrenamente.
Imediat ce înțelegem acest lucru realizăm că pregătirea noastră nu trebuie să se axeze pe aplicarea tehnicii perfecte și ”câștigarea luptei” ci pe recuperarea cât mai rapidă din situații dezavantajoase (în care am ajuns pentru că am fost luați prin surprindere sau pentru că tehnicile noastre au eșuat).
Dacă nu exersăm în contexte cât mai variate, cu atacuri cât mai variate, care să ne facă să eșuăm și să improvizăm răspunsuri noi din adaptarea tehnicilor învățate anterior, în agresiunile reale ori ne vom bloca în eșecuri ori nu vom găsi suficient de repede soluții de neutralizare.
În toate artele marțiale tradiționale cât și în medicina asiatică se menționează Ki, Qi sau Chi ca energie vitală. Noi suntem energie și suntem înconjurați și pătrunși de multe alte energii. Orice mișcare a corpului nostru este comandată de creier și are o anumită forță limitată de structura noastră fizică. Însă dacă însoțim această mișcare cu o anumită intenție, putem pune în mișcare energii care ne suplimentează radical eficiența mișcării.
Astfel, o lovitură cu pumnul în care ne implicăm și energetic are un efect mult mai mare asupra agresorului deoarece ne multiplică forța loviturii și acționează și asupra corpului energetic al agresorului. Astfel, efectele asupra agresorului sunt mult mai ample decât o simplă reacție fizică la o lovitură.
Aici nu este vorba despre vreo religie sau credință particulară, ci despre înțelegerea cu adevărat a scopului artelor marțiale. Scopul lor nu este să te facă dur și să câștigi lupte ci să te facă relaxat și să trăiești în pace. Scopul lor nu este de devii mai bun decât alții ci să devii în fiecare zi mai bun decât ai fost tu ieri. Nu este vorba despre luptă ci despre colaborare cu cei din jurul tău și despre integrare cu natura în care exiști. Este vorba despre evoluția personală și implicit despre evoluția armonioasă a societății.
Mulți instructori și practicanți se limitează în evoluția lor la forță și tehnică. Comparând cu dezvoltarea unui copac, ei se limitează la nivelul rădăcinilor... Pe măsură ce ne adresăm unei etape mai evoluate, vom găsit mai puține persoane care le înțeleg și le practică.
Eu combin la cursurile mele toate cele 6 etape de pregătire, încă de la primele cursuri. Nu insist pe forță pentru că este efemeră și nici nu poate fi un avantaj pentru majoritatea oamenilor. Să nu uităm că eu pregătesc pentru supraviețuirea agresiunilor oameni obișnuiți, de ambele sexe, de toate vârstele indiferent de condiția lor fizică și de inteligența lor kinestezică. Scopul meu este să pregătesc OAMENI echilibrați, conștienți și încrezători, nu luptători de performanță. Scopul meu este ca elevii mei să aibă mai multă încredere în sine și mai multe resurse pentru a-și crea o viață armonioasă și fericită.
Krav-Maga-ul este unealta prin care se pot obține aceste lucruri, nu scopul final. Pregătirea în Krav-Maga nu este până la un anumit ”nivel” ci este un drum de parcurs întreaga viață, atât timp cât cineva încă mai gândește și respiră. În diferite etape din viață putem pune accent pe unele sau pe altele dintre etapele de dezvoltare de mai sus. Le putem alterna, combina și relua cum dorim, însă nu putem renunța complet la ele. Și nici nu ne putem limita doar la primele etape (forță și tehnică) pentru că nu dorim doar să supraviețuim ci dorim să trăim fericiți și în echilibru.
Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!
László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România
[ Sursa imaginii playground.com ]
© 2004-2025 Stability in Motion SRL. Toate drepturile sunt rezervate.
CIF 25710836 | Reg.Com. J12/1337/2009 | Sediul social: Calea Floresti 3/26, Cluj-Napoca, România