Nu știu să mă bat — sunt pregătit doar să neutralizez

Aceleași principii guvernează orice conflict — fie că este vorba de o ceartă cu partenerul, de o tensiune cu un coleg, de lupta cu propriile tale gânduri sau de o agresiune fizică pe stradă. Diferă doar intensitatea.

Ceea ce înveți despre tine într-un conflict fizic real — sub presiune, fără timp de gândire — se aplică identic în orice altă formă de conflict. Din acest motiv antrenamentul fizic contează chiar și pentru cineva care nu va trăi niciodată o agresiune fizică: este locul unde principiile nu mai pot rămâne doar idei, ci sunt puse la încercare și transformate în reflexe.

Oamenii în general nu cunosc și nu înțeleg violența — nici partea psihologică și emoțională, nici partea fizică. Norocul majorității "victimelor" este că și majoritatea agresorilor sunt la fel de ignoranți sau că nu intenționează să escaladeze. Dar asta nu este o strategie, este doar noroc.

De ce este vital să înțelegi violența — chiar dacă viața ta este liniștită și fără conflicte fizice?

• Doar așa o poți recunoaște imediat, atât în cei din jur, cât și în tine. Doar dacă ai recunoscut-o poți alege acțiunea potrivită — fie că este vorba de un pumn sau de un ton ridicat într-o discuție.
• Din moment ce știi că orice conflict poate degenera rapid, preocuparea ta principală devine să eviți sau să detensionezi, nu să câștigi.
• Dacă nu poți evita conflictul, ai capacitatea mentală, emoțională și — atunci când este nevoie — fizică să îl oprești cât mai repede.

Ce se întâmplă în realitate, indiferent de tipul conflictului?

• Cineva te "agresează" ușor — o remarcă, o împingere, o acuzație nedreaptă. Tu reacționezi instinctiv, intrând în defensivă. În funcție de tiparele tale, defensiva este fuga sau lupta.
• Fuga este uneori cea mai bună alegere. Alteori însă înseamnă doar să adopți rolul victimei perpetue, pentru că nu oprește nici agresiunea din exterior, nici conflictul interior.
• Lupta este utilă uneori, dar mult prea des, intrând imediat în ea, escaladăm agresiunea — pentru că amândoi vom încerca să ne dominăm reciproc. Asta poate duce rapid la o formă extremă a conflictului, emoțional sau fizic.

Problema mare a oricărui conflict real, fizic sau emoțional: poate escalada extrem de repede și nu poți ști niciodată dinainte cum se va termina. Cel agresat nu câștigă niciodată cu adevărat — pierde întotdeauna ceva: timp, energie emoțională, relații, uneori mai mult.

Povestea care arată ce înseamnă competența reală

Am lucrat cândva alături de un fost membru Navy SEAL. Era mecanic auto la același service ca mine. Liniștit, politicos, cu un simț al umorului extrem de sec.

Într-o după-amiază, un client furios a năvălit în service ca să reclame o reparație pe care o considera prost făcută. S-a dus direct la John și a început să țipe în fața lui, împingându-l în piept. John, mult mai înalt decât el, a rămas pur și simplu nemișcat. Nu a spus nimic. Nu a reacționat în nici un fel vizibil. Clientul, vizibil derutat de absența totală a oricărei reacții, a devenit din ce în ce mai neliniștit și, în cele din urmă, a plecat din clădire.

Nu m-am putut abține. M-am dus la John și l-am întrebat: de ce nu l-ai făcut praf pe tipul ăla?

Mi-a răspuns liniștit: 'Mi-am dat seama că nu mai știu cum să mă bat. Singurul lucru pe care aș fi putut să-l fac a fost să-l omor. Pur și simplu nu mai știu cum să mă bat.'

Apoi s-a întors și s-a apucat de treabă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Ceea ce l-a oprit pe John nu a fost frica. A fost claritatea privind consecințele propriei sale competențe. Exact asta înseamnă antrenamentul serios, indiferent de domeniu: nu îți dă mai multe motive să reacționezi, ci mai multă claritate despre când și de ce să nu o faci.

Abordarea mea

În viața personală și în ceea ce predau la cursuri (Krav-Maga și supraviețuirea agresiunilor reale), aplic aceeași abordare, indiferent dacă vorbim de un conflict fizic sau de unul emoțional: evit cât mai mult posibil.

Pot răspunde dur cuiva care mă provoacă verbal? Da. Am vreo garanție că situația nu va escalada? Nu.

Pot să dau o palmă cuiva care mă jignește? Da. Am vreo garanție că nu îmi va da palma înapoi? Nu.

Problema nu este niciodată ce pot sau nu să fac. Pentru că este clar că pot acționa foarte dur atât verbal cât și fizic. Problema este care va fi consecința alegerii mele.

Teoretic, am 3 variante:

1. încerc să evit sau să detensionez
2. răspund moderat, ca să încerc să opresc agresorul
3. neutralizez scurt și eficient

Majoritatea aleg a doua variantă, răspunzând cu agresiune la agresiune. Uneori funcționează — pe agresorii slabi sau fără motivație puternică. Alteori însă se ajunge la o luptă în care ambii pierd, imediat sau pe termen lung.

Eu aleg aproape întotdeauna prima variantă: să plec sau să detensionez. Se termină cel mai repede, cu riscuri și consecințe minime — și este valabil identic într-o discuție în contradictoriu sau într-o confruntare fizică.

Dacă însă nu pot sau nu este viabil, în cazul unei agresiuni fizice reale trec direct la neutralizare: acționez fizic, direct, rapid, ferm, ca să-i iau agresorului posibilitatea de a-mi mai face rău. Asta înseamnă mai multe lovituri în zone sensibile, care provoacă durere, frică și rănire. Nu este o luptă — care pe care. Este acțiunea mea și reacția lui. Eu sunt în control, iar el răspunde.

Este ultima opțiune, pentru că, o dată pornită, trebuie dusă până la capăt — până când agresorul nu mai vrea sau nu mai poate să-mi facă rău. Necunoscând agresorul, nu știu când se va opri. Iar asta înseamnă că, atunci când pornesc neutralizarea, trebuie să fiu pregătit mental și emoțional pentru cea mai gravă consecință posibilă. Dacă nu sunt pregătit pentru asta, nu îi dau nici măcar o palmă.

Bineînțeles că nu vreau să rănesc pe nimeni sau să am complicații legale după ce am rănit pe cineva care chiar merita asta — de aceea evit cât mai mult conflictele, de orice fel. Dar sunt pregătit să merg până la capăt dacă siguranța mea este cu adevărat în pericol.

Sunt un supraviețuitor care își dorește o viață armonioasă, nu un luptător care caută conflicte de câștigat.

Abordarea ta

Tu în ce rol intri când ești provocat — la birou, acasă, cu tine însuți: de victimă, de luptător sau de supraviețuitor?

Foarte multe persoane cu care am vorbit mi-au spus că nu au nici o pregătire în autoapărare (supraviețuirea agresiunilor), însă sunt sigure că atunci când vor fi agresate se vor descurca. Credința lor este că, deși în prezent — calme și cu timp la dispoziție — nu știu ce ar face, sub stres și în fracțiuni de secundă vor avea instant soluțiile și resursele necesare.

Realitatea demonstrează contrariul: sub stres nu doar că nu ai mai multe capacități, ci ai mult mai puține decât cele exersate în scenarii simple și contexte pașnice. Uneori te blochezi complet. Alteori reacționezi impulsiv, ineficient sau prea agresiv.

Antrenamentul fizic cu simularea agresiunilor reale este singurul loc în care afli răspunsul real, nu cel pe care ți l-ai imaginat. La cursurile mele combin explicația clară cu exersarea progresivă, de la mișcări simple până la haosul unui atac real.

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță! Abonează-te la noutățile prin e-mail pentru a afla despre următoarele cursuri și articole.

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România