În weekend am început o nouă serie de pregătire pentru centura neagră. La început, una dintre fete îmi spunea că nu este sigură că merită centura maro pe care o purta, deoarece nu crede că s-ar descurca pe stradă într-o confruntare reală. I-am spus că exercițiile de la curs au doar rolul de a-i dezvolta abilități, însă pentru că în realitate dinamica agresiunilor va fi diferită sunt sigur că s-ar descurca mult mai bine decât crede.

Realitatea este că bărbații de regulă sunt loviți iar femeile sunt prinse. Bărbații trebuie să reacționeze foarte repede, în timp ce femeile au timp suficient să analizeze situația și să decidă cum să acționeze. În plus, femeile sunt subestimate, așa că își pot surprinde extrem de ușor agresorii, care nici măcar nu încearcă să se protejeze.

În cele mai multe cazuri, provocările cele mai mari pentru femei NU sunt agresorii lor ci lipsa de cunoștințe de neutralizare și lipsa de determinare în neutralizarea agresorului. Fără cunoștințele potrivite -când, unde, cu ce și cum să lovească – acțiunile lor nu vor fi eficiente. Fără determinare, chiar și celor mai potrivite acțiuni le va lipsi eficiența.

Revenind la cursanta respectivă, duminică demonstram cu ea un exercițiu de apărare a atacurilor aleatorii cu cuțitul. Eu atacam repetat iar ea se apăra fără să mă lovească. Ne ”jucam” deja de puțin timp, când sesizez că ea s-a enervat. N-am apucat să o întreb de ce, pentru că gândurile și acțiunile mele au fost brusc întrerupte de o lovitură inghinală cu genunchiul...

După câteva secunde lungi în care am fost ocupat cu durerea pe care o simțeam m-am uitat și la ea. Era preocupată de o rană mică în frunte, din care curgea sânge. Nu am reușit să-mi amintesc cum am înțepat-o cu cuțitul, însă a devenit clar motivul enervării ei. Reflexul de a mă lovi după ce a fost rănită a fost unul bun, la fel și faptul ca a reușit totuși să își controleze reacția și să nu mă lovească cât de tare ar fi putut.

De ce scriu despre acest episod? Pentru că ilustrează foarte bine șansele de supraviețuire ale unui atac real. Cât timp a trebuit doar să se apere, i-a fost dificil. Însă în momentul în care a decis să mă lovească a găsit instinctv și rapid cum să o facă ca să mă oprească instantaneu. Iar apoi, în multele secunde de care am avut nevoie să îmi revin, putea să dea în mine ca în sacul de box.

Nu contează ca ea era femeie iar eu bărbat, că aveam mult mai mulți ani de experiență în Krav-Maga decât ea – dacă nu și-ar fi controlat lovitura în zona inghinală durerea mea ar fi fost mult mai mare, iar dacă ar fi decis să continue să mă lovească puteam ajunge lejer la spital. Iar după lovitura inițială eu nu aș fi fost capabil să mă protejez sau să o opresc la timp, iar toată forța și experiența mea superioare mi-ar fi fost inutile.

Din punctul meu de vedere, ea merită centura maro. Știe multe tehnici și principii, și are și reacții bune. Este evident că există mult loc pentru îmbunătățiri, însă tocmai acesta este farmecul artelor marțiale: pregătirea nu se încheie cu obținerea unei centuri ci doar atunci începe. Centura nu este nivelul maxim cum cred unii, ci nivelul minim. Nu este o destinație ci o bornă pe un drum de evoluție continuă.

Krav-Maga NU este despre capacitatea de a lupta de la egal la egal cu cineva, ci despre capacitatea de a ataca prin surprindere zonele sensibile ale agresorului. Nu este despre a fi mai puternic sau mai rapid, ci despre a profita de vulnerabilități și a crea oportunități. Iar unul dintre principalele avantaje ale unui practicat de Krav-Maga este înțelegerea cu adevărat a diferențelor dintre exerciții, lupte simulate, concursuri și... agresiunile reale.

Dacă vrei să înțelegi și tu mai multe și să îți crești astfel șansele de supraviețuire a oricăror forme de agresiune, îți recomand să urmărești și alte articole și filmări de pe acest site și – bineînțeles – să participi la cursurile viitoare.

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România

_{[ Sursa imaginii: Serialul The Simpsons ]}