Un comentariu la unul dintre articolele mele despre autoapărare a contestat ideea mea că tehnicile de luptă reală ar trebui să se bazeze în principal pe abilități motorii grosiere. Comentatorul nu a fost de acord, insistând că și abilitățile motorii fine funcționează la fel de bine în astfel de scenarii.

Nu sunt sigur că avea vreo experiență în acest domeniu, deoarece nu a menționat că ar avea. Personal, eu am.

Să analizăm abilitățile motorii grosiere versus cele fine.

Într-o situație de autoapărare, corpul tău va reveni instinctiv la mișcări motorii grosiere – cele care sunt simple, puternice și ușor de executat sub stres. Asta nu este doar o opinie; este modul în care funcționează corpul uman.

Când te afli sub stres extrem, creierul tău declanșează răspunsul de luptă – fugă – îngheț. Ritmul cardiac crește, mâinile îți tremură, respirația se schimbă și controlul motor fin începe să se deterioreze. Mișcările complicate care funcționează în sala de curs eșuează adesea atunci când adrenalina crește și instinctele de supraviețuire preiau controlul.

Și este în regulă – adevărata putere a artelor marțiale ar trebui să fie capacitatea de a simplifica și eficientiza reacțiile, nu de a te copleși cu opțiuni. 

Când viața ta este în pericol, corpul tău acționează instinctiv – adesea dincolo de controlul tău. 

Cei care s-au confruntat cu violența reală cunosc bine acest sentiment – descărcarea de adrenalină, inima bătând puternic, pierderea controlului motor fin. De aceea, tehnicile eficiente de autoapărare și imobilizare prioritizează mișcările simple și instinctive care funcționează sub stres. La fel cum profesioniștii din domenii cu risc ridicat exersează răspunsuri de bază până devin automate, artiștii marțiali trebuie să se antreneze astfel încât tehnicile să reziste când totul în jur se destramă. 

Doar antrenamentul corect și deliberat te pregătește. Și doar repetarea corectă a tehnicilor cu probabilitate mare de succes te va salva în acel moment critic. Acestea trebuie să fie instinctive. În astfel de momente, corpul tău îți va permite să execuți doar anumite funcții. Încercarea de a executa tehnici complicate pur și simplu nu va funcționa. 

Aici este punctul în care sportul și lupta reală se despart. Indiferent ce este permis în competiții, știi că adversarul nu încearcă să te omoare. 

Nu contează dacă este vorba despre UFC sau un turneu local de arte marțiale – s-ar putea să fii bătut, dar nu vei fi mort. Vei fi nervos, tensionat, intimidat. Dar, în adâncul sufletului, știi că, dacă lucrurile scapă de sub control, lupta va fi oprită. 

Armele, atacatorii multipli, sticlele sparte, mediul înconjurător, vremea – toate trebuie luate în considerare. Ideea este că, chiar dacă crezi că ești antrenat, nu vei ști cu adevărat cum vei reacționa când viața îți este în pericol. 

Când îți ții respirația, cu ochii mari, ca un cerb prins în farurile mașinii, incapabil să vorbești – chiar crezi că vei putea executa mișcări motorii fine? 

Într-o situație în care nu ai altă opțiune decât să lupți, corpul tău nu îți va oferi luxul preciziei. Se va baza pe ceea ce este antrenat, înrădăcinat și instinctiv. De aceea, menținerea lucrurilor simple nu este doar practică – este supraviețuire. 

Adam Carter
Shuri Dojo Practical Karate

_{[ Sursa articolului Shuri Dojo ]}