Copilul tău vine de la școală speriat sau tăcut. Afli că un coleg îl tot agresează. Primul impuls este să-i spui: ”Ignoră-l, o să se plictisească.” Pare un sfat bun, însă nu este!

”Să aibă alte metode de a răspunde în afară de a ignora agresorii.” este ce mi-a scris o mamă că își dorește pentru baiatul ei.

Este normal ca în toate grupurile sociale și la toate vârstele să existe ”verificări de putere” între indivizi. Acestea sunt automat făcute la nivel subconștient și de multe ori au și componente ”vizibile” din exterior.

Ce nu este normal - însă este foarte frecvent - este ca aceste ”verificări” să degenereze în forme de ”oprimare” a celorlalți. Întotdeauna, prin astfel de acțiuni, agresorii încearcă să își compenseze lipsuri sau insecurități emoționale. Atât timp cât vor exista oameni dezechilibrați emoțional, vor exista dinamici nocive între ei. Atât timp cât vor exista adulți dezechilibrați, vor exista copii dezechilibrați educați de aceștia. Atât timp cât vor exista dezechilibre mari, acestea vor genera conflicte mari între persoane.

La majoritatea copiilor este vorba despre experimentareaa emoțiilor și construirea unui echilibru emoțional. Este un proces natural și necesar în dezvoltarea lor. Un proces care poate fi sabotat grav de părinții care - cu cele mai bune intenții - vor să își ferească copiii de toate provocările.

Însă, din cauza modelelor nepotrivite, a mediului familiar nepotrivit sau a educației nepotrivite, mulți copii deviază într-una dintre cele două extreme ale dinamicii emoționale: unii devin agresori iar alții victime. Ambele abordări sunt doar mecanisme de adaptare și supraviețuire la stimulii la care au fost expuși.

Unul dintre cele mai toxice sfaturi pe care un părinte îl poate da și un copil primi este ”Ignoră agresorii”.

Ignorarea bullyingului nu îl oprește, ci îl întărește.

Nu există doar ”ignorare” fără consecințe.

De cele mai multe ori, când cineva recomandă ”ignorarea” se referă de fapt la:

• ”fugă” - să încerce să plece de acolo ca să scape de agresiune
• ”supunere” - să încerce să  colaboreze sperând să diminueze gravitatea agresiunii
• ”negarea realității” - sperând că dacă nu vorbesc despre agresiune e ca și cum nu ar exista

Legat de fugă:

• ”fuga” îl poate salva ”acum”, însă rămâne în continuare la fel de vulnerabil față de agresiuni similare viitoare. Nu a rezolvat problema ci doar a amânat-o. Iar data următoare poate nu va mai putea sau nu va mai avea unde fugi. Fuga poate fi o soluție de moment, însă nu este o strategie pe termen mediu sau lung.
• ”fuga” repetată distruge personalitatea copilului - mai ales în contexte din care copilul nu poate ”fugi” cu adevărat, cum ar fi grădinița, școala sau chiar familia. Copiii timizi și cei retrași sunt cei care au îmbrățișat fuga și ignorarea ca mecanism de supraviețuire. Degeaba le spui ”Fii mai curajos” pentru că ei au exersat doar retragerea. Ei vor aplica această strategie la toate provocările vieții.
• ”fuga” poate transforma copilul într-un nou agresor. Copilul vede că agresorii par să fie în siguranță și poate alege să agreseze la rândul lui pentru a se proteja și a-și masca frica.
• ”fuga” validează agresorul, care se hrănește emoțional din asta. Acesta nu doar că nu va înceta, ci va continua cu agresiunea și eventual o va diversifica pentru că vede că funcționează.

Legat de ignorarea consecințelor:

• Rănile fizice se vindecă în zile, pe când cele emoționale pot influența negativ tot restul vieții. Oamenii obișnuiesc să condamne agresiunile fizice și să minimizeze efectele emoționale - exact invers față de importanța lor pe termen lung.
• Cei care aleg supunerea vor fi permanent manipulați. Ei internalizează ideea că valoarea lor depinde de cât de bine se mulează după alții și că propriile nevoi nu contează.
• Negarea realității  este un mecanism de supraviețuire extem de des întâlnit, prin care victimele nu recunosc că sunt agresate sau că agresiunea are vreun efect asupra lor. Ele se mint singure și își inhibă o mare parte a presonalității proprii.
• Agresorii caută tocmai acest gen de persoane, care sunt victime ideale, pentru că nu ripostează de loc sau ripostează ineficient.

Aceste probleme nu le afectează doar copilăria, ci inclusiv viața de adult, deoarece 80% din personalitatea noastră este formată până la vârsta de 8 ani. Poate vor reuși să mascheze aceste probleme, însă vor suferi continuu în interiorul lor.

Deci, NU-ți mai sfătui copilul ”ignoră agresorii” pentru că îi distrugi personalitatea.

Sfatul potrivit ar trebui să fie nuanțat: ”În contextul X este mai bine să îl ignori, în contextul Y să îi răspunzi verbal iar în contextul Z să îl oprești fizic.”

Siguranța vine din înțelegere, limite sănătoase și reacții adaptate.

Însă, ca să poți să îi dai un astfel de sfat, TU trebuie să înțelegi procesele, TU trebuie să știi care sunt opțiunile și TU trebuie să știi cum să acționezi. Poți face asta cu adulții din jurul tău? Dacă nu, de ce crezi că ai putea să îți ajuți copilul într-o situați în care tu nu te poți descurca?

Vestea bună e că aceste abilități se pot învăța - și le poți învăța împreună cu copilul tău. Atât pentru a te feri tu personal de agresori cât și pentru a ști cum să îți ajuți în mod real și eficient copilul.

Te invit să participi la cursurile pe care le organizez, ca să devii cu adevărat mai puternic — nu doar să ai impresia că ești. Abonează-te la noutățile prin email pentru a afla din timp despre ele.

Fii conștient(ă) și construiește-ți siguranța!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România