Tocmai am dat peste o postare a lui Amariei Florin în care abordează sarcasmul unor bărbați față de femei. O poți citi integral mai jos.

Sarcasmul, alături de forma sa mai subtilă – ironia, sunt modalități de comunicare pasiv-agresivă. Acestea nu sunt utilizate exclusiv de un gen împotriva celuilalt, ci apar în toate direcțiile: între bărbați și femei, între femei, între bărbați.

Cei care recurg la sarcasm sau ironie urmăresc, conștient sau nu, să provoace un disconfort emoțional interlocutorului. Uneori, aceștia evită asumarea directă a mesajului, ascunzându-se în spatele unor ”glume nevinovate”. Însă de cele mai multe ori ei transmit intenționat un mesaj dureros sub formă de umor, tocmai pentru a reduce șansele ca persoana vizată să poată reacționa sau riposta. Agresorii cunosc impactul cuvintelor lor și sunt pregătiți să se disculpe cu clasicul ”a fost o glumă”, dacă primesc o reacție negativă.

Din păcate, sarcasmul și ironia sunt larg tolerate în societatea noastră, deși efectele lor pot fi profund distructive pentru cei care le suportă constant. Victimele ajung să-și pună la îndoială propria judecată și să își piardă încrederea în sine – exact rezultatul dorit de cel care vrea să dețină controlul și o poziție de superioritate în relație.

Așadar, deși un strop de ironie ocazională poate adăuga culoare unei conversații, dacă te afli în preajma cuiva care recurge frecvent la ironii sau sarcasm, consideră-le un semn de alarmă foarte important. Astfel de persoane sunt dezechilibrate emoțional și nu își asumă acțiunile proprii. Cu astfel de persoane cel mai sănătos lucru pe care îl poți face este să te retragi și să le eviți pe viitor.

Alege să te înconjori de oameni care te respectă, te susțin și contribuie la creșterea ta personală, nu de cei care te trag în jos pentru a se simți ei superiori.

În continuare este textul scris de Amariei Florin. El descrie interacțiunea dintre bărbați și femei, însă totate afirmațiile lui se aplică identic în orice formă de comunicare, între oricare persoane.

Când bărbatul se apără cu sarcasm, femeia se închide. Și între ei se ridică un zid care ucide iubirea.

Ironia nu e o glumă. E un zid.
Și azi ai înțeles că sarcasmul, defensiva, batjocura nu te fac mai puternic.
Te fac mai singur. Mai deconectat. Mai respins.

Ea îi spune:
„Aș vrea să fim mai conectați.”
El răspunde:
„A, deci nu sunt suficient de romantic?”
Ea: „Mă simt singură…”
El: „Serios? Cu mine în casă?”

E bărbatul care nu suportă disconfortul emoțional.
Așa că îl transformă în glumă.
În ironie.
În batjocură.
În defensivă.

Și știi ce simte femeia în fața acestui „umor”?
Că nu mai are loc.
Că nu mai e ascultată.
Că nu e luată în serios.
Că e, din nou, singură în cuplu.

Pentru că sarcasmul NU e maturitate emoțională.
Ironia NU e comunicare.
Iar glumele pe seama durerii celuilalt NU sunt stil de atașament.
Sunt forme de evitare.
De agresivitate pasivă.
De frică mascată.

Frica de a nu fi pus față în față cu propriile limite.
Frica de a fi responsabil pentru suferința altcuiva.
Frica de a simți vină, rușine sau disconfort.
Așa că… se ascunde în glume.
Dar nimeni nu râde.

Bărbatul ironic e bărbatul care nu știe cum să stea în vulnerabilitatea femeii.
Așa că o ia peste picior.
O minimalizează.
O face să tacă.
Sau să plângă.
Sau să se îndoiască de ea însăși.

Și apoi se miră de ce nu mai e dorit.
De ce nu mai e admirat.
De ce femeia s-a închis.
De ce nu mai vorbește.
De ce tace.
Pentru că a obosit să fie luată la mișto.

În spatele ironiilor…
e un copil care n-a fost luat niciodată în serios.
Care a fost făcut de rușine.
Care a fost batjocorit.
Și care, azi, face la fel – dar cu femeia pe care pretinde că o iubește.

Și copilul lor ce vede?
Un tată care „glumește” cu totul.
Care ironizează mama.
Care nu validează niciun sentiment.
Care se ascunde după replici tari.
Și copilul învață:
emoțiile se evită, nu se poartă.

Ea vine cu o întrebare:
„Putem vorbi despre ce s-a întâmplat?”
El răspunde:
„Hai că iar o luăm de la capăt…”
Ea: „M-am simțit singură în seara aia.”
El: „Poate că așa e felul tău... să exagerezi.”

Și în fiecare replică din asta…
moare ceva.
Respectul.
Intimitatea.
Siguranța.
Polaritatea.
Și, în final, iubirea.

Bărbatul ironic nu înțelege un lucru:
Femeia NU are nevoie de glume.
Ci de un spațiu unde se simte văzută, auzită, validată.
Fără replici. Fără ironii. Fără defensivă.

Masculinitatea sănătoasă NU bagatelizează durerea.
O primește.
O ascultă.
O ține.
Nu o ironizează.
Nu o face să tacă.

Dacă răspunzi cu sarcasm când ea e vulnerabilă...
Nu ești relaxat.
Ești reactiv.
Ești în apărare.
Și ai nevoie să lucrezi cu asta.
Nu pentru ea. Ci pentru tine. Pentru cine ești ca bărbat.

Femeia nu vrea să te schimbe.
Vrea doar să poată fi ea – completă, deschisă, emoțională –
lângă un bărbat care nu o face să se simtă stupidă pentru ce simte.

Poți fi bărbat și fără glume forțate.
Poți fi puternic și când spui:
„Îmi pare rău.”
„N-am știut că te doare.”
„Vreau să învăț să fiu mai prezent.”
Asta e masculinitate. Nu sarcasmul.

Dacă te recunoști în postarea asta…
nu fugi de ea.
Stai puțin cu disconfortul.
Poate exact acolo e ușa spre relația pe care o vrei,
dar nu știi cum s-o construiești.

Femeia nu are nevoie să o salvezi.
Are nevoie să o vezi.
Și să nu o mai ironizezi când îți arată ce simte.
Pentru că acolo... se decide dacă te mai iubește sau doar te suportă.

Autor: Amariei Florin

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România