O regulă care nu plăcea nimănui

În urmă cu mulți ani, aveam un cursant care trecuse prin multe săli de sport înainte să ajungă la Krav-Maga. Era obișnuit ca, oriunde s-ar fi antrenat, să poată bea apă oricând simțea nevoia. La cursurile mele însă, o regulă simplă spunea altceva: în cele 1,5-2 ore de antrenament, nu se bea apă.

A început să conteste. Mi-a adus argumente ”științifice moderne” despre hidratare, despre efort fizic, despre sănătate. Toate corecte, în alt context. I-am explicat că regula nu venea din capriciu, ci din felul în care fusesem eu format: din felul în care erau conduse antrenamentele de arte marțiale în general. Și din ceva mai profund: pregătirea pentru supraviețuire înseamnă, printre altele, să înveți controlul minții asupra corpului, inclusiv în condiții incomode. Un antrenament de 1,5-2 ore fără apă nu afectează sănătatea nimănui. Dar poate să îți arate ceva esențial despre tine — dacă ești dispus să afli.

Nu am reușit să-l conving prin argumente. Așa că am încheiat cu: "Este decizia ta ce crezi și ce faci în rest. Însă la cursurile mele nu ai voie să bei apă. Dacă nu îți convine și nu ai încredere în deciziile mele, poți să pleci. Însă dacă rămâi, nu mai contești această regulă."

Povestea aceasta nu este despre apă. Este despre un curent mult mai larg, care influențează astăzi aproape orice formă de pregătire — fizică, profesională, personală.

Curentul confortului

Trăim într-un moment în care confortul a devenit, aproape pe nesimțite, principala măsură a calității. O sală de sport bună este cea în care te simți bine. Un curs bun este cel care nu te scoate din zona ta de confort. Un instructor bun este cel care nu îți contrazice niciodată percepțiile.

Nu este o coincidență. Este rezultatul unei ecuații economice simple, pe care o resimte fiecare furnizor de educație sau pregătire: cu cât ceri mai puțin efort, cu atât atragi mai mulți oameni. Iar cu cât ceri mai mult, cu atât rămân mai puțini, chiar dacă cei care rămân ajung mai departe.

Așa apare compromisul din ambele direcții. Cursantul pune în balanță efortul cu rezultatul dorit, iar tendința generală este să caute cât mai mult din al doilea, cu cât mai puțin din primul. Instructorul pune în balanță eficiența pregătirii cu nevoia de a avea suficienți cursanți ca să poată continua — și tendința generală este să cedeze treptat teren, pentru a păstra oamenii aproape.

Rezultatul acestui echilibru fragil: standardele scad ușor, aproape imperceptibil, an după an. Nimeni nu decide explicit "hai să facem pregătire mai superficială". Se întâmplă natural, prin mii de mici concesii, fiecare părând rezonabilă în momentul ei.

Ce s-a schimbat, de fapt

Acum câteva decenii, un cursant se simțea privilegiat când un instructor accepta să îl pregătească. Premisa comună era simplă: instructorul știe drumul, cursantul încă nu. Din această premisă venea și o anumită încredere — cursantul urma indicațiile fără să le conteste la fiecare pas, pentru că înțelegea că nu avea încă reperele necesare ca să judece corect procesul.

Astăzi, relația s-a inversat parțial. Cursantul consideră, adesea, că plata unei cotizații îi dă dreptul de a decide cum, cât și în ce ritm ar trebui să fie pregătit. În loc să se adapteze la sistemul care l-ar putea duce mai departe, așteaptă ca sistemul să se plieze pe dorințele lui de moment.

Problema nu este că cineva greșește moral. Problema este una practică: cine este la început de drum nu poate ști încă cum arată drumul întreg, nici destinația. Poate avea presimțiri, intuiții, preferințe — dar îi lipsește, prin definiție, experiența celui care a parcurs deja acel traseu. De aceea, alegerea unui instructor bun — și apoi încrederea în direcția pe care o propune — rămâne una dintre cele mai importante decizii din acest proces.

Imi Lichtenfeld, fondatorul Krav-Maga, spunea că această artă marțială este potrivită pentru oricine — dar nu oricine este potrivit pentru ea. Cu alte cuvinte: metoda funcționează pentru toată lumea dispusă să o învețe corect. Dar cine vine cu pretenția ca metoda să se plieze după el, în loc să se plieze el după metodă, nu va putea niciodată beneficia cu adevărat de ea.

Calea prin curent, nu pe lângă el

Vestea bună este că acest curent, oricât de puternic, nu te obligă la nimic. Poți alege conștient să înoți altfel decât majoritatea.

Primul pas este să recunoști curentul. Odată ce vezi clar mecanismul — cum confortul devine, treptat și aproape invizibil, singurul criteriu de alegere — poți începe să pui întrebarea corectă: caut o experiență plăcută, sau caut o transformare reală? Cele două nu se exclud mereu, dar nici nu coincid automat.

Al doilea pas este să redefinești ce înseamnă, pentru tine, un antrenament bun. Nu unul în care te simți mereu confortabil, ci unul în care ieși, constant, puțin mai capabil decât ai intrat. Disconfortul controlat — cel dintr-un cadru sigur, ghidat de cineva cu experiență — nu este un semn că ceva merge prost. Este, de multe ori, singurul semn că ceva chiar se schimbă.

Al treilea pas este să înțelegi diferența dintre performanță și anduranță. Supraviețuirea nu se referă la cât de bine te descurci în condiții optime — acolo nu trebuie să supraviețuiești, ci doar să te bucuri. Se referă la ce faci atunci când condițiile nu sunt optime, când nu ai chef, când corpul sau mintea îți cer o pauză pe care realitatea nu ți-o oferă. Iar felul în care te descurci atunci nu depinde de ce îți dorești în acel moment — depinde exclusiv de felul în care te-ai antrenat înainte.

Aceasta este, de fapt, întreaga miză. Nu control asupra apei pe care o bei într-o oră și jumătate. Control asupra propriei minți, în momentul în care circumstanțele nu îți dau nimic gratis.

O alegere, nu o luptă

Nu este nevoie să respingi confortul din principiu — el are locul lui, ca odihnă între etape, nu ca standard al procesului. Este nevoie doar să alegi conștient, de fiecare dată, în ce moment îl accepți și în ce moment îl lași deoparte pentru ceva mai important.

Dacă vrei să îți ridici înțelegerea și capacitățile la un nivel superior, într-un cadru profesionist și atent la siguranța ta, te aștept la cursul de weekend pentru începători, centura galbenă, din ianuarie 2027. Nu îți promit că viața va deveni mai ușoară — îți promit că vei deveni mai pregătit pentru ea.

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță! Abonează-te la noutățile prin e-mail pentru a afla despre următoarele cursuri și articole.

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România