Se pare că sâmbătă 19.11.2021, în miezul zilei, în Bistrița, o femeie de peste 50 ani a fost violată de doi tineri de 18 și 13 ani. Luni am fost contactat de un reporter să ofer niște sfaturi de supraviețuire femeilor care sunt agresate. Am filmat un interviu care urma să fie difuzat la o televiziune luni seara, însoțind știrea despre viol. Până la urmă interviul nu a fost difuzat deoarece ”au schimbat puțin contextul materialului”.

Sunt trei elemente interesante în această experiență:

• reporterul m-a rugat să ofer câteva sfaturi femeilor agresate, amintind de ”să țipe tare” sau ”să folosească spray iritant”. Adevărul este că acestea sunt soluțiile oferite de obicei femeilor, însă voi explica mai jos de ce nu funcționează.
• bineînțeles, recomandarea mea a fost ca femeile să își lovească agresorii cu precizie și cu intenția clară de a-i răni, doar în zonele lor cele mai sensibile: inghinal, gât, ochi. Acesta este singurul canal de comunicare cu agresorii.
• nu știu de ce au renunțat la a mai difuza perspectiva mea, însă știu sigur că oamenilor nu le place când li se recomandă să lovească și să rănească cu intenție. Din păcate, nici măcar atunci când siguranța, sănătatea sau viața lor este în pericol.

”Subestimarea agresorului este întotdeauna o greșeală. Trebuie să gândești la fel ca agresorul tău.” Bohdi Sanders

Acest citat reflectă foarte corect realitatea străzii, care este complet diferită de ceea ce majoritatea oamenilor cred că este sau își doresc să fie. Citatul sugerează că trebuie să analizăm atât contextul agresiunii cât și interacțiunea agresor-victimă din perspectiva agresorului. Iar apoi trebuie să acționăm la fel de calculat și rece ca agresorul.

Contextul agresiunii

Indiferent unde se întâmplă agresiunea, aproape întotdeauna agresorul a analizat foarte bine contextul. Asta înseamnă că și-a ales cu atenție locul agresiunii, momentul agresiunii și victima. Locul l-a ales astfel încât să fie ferit de priviri, victima să nu poată cere ajutor și să își poată derula agresiunea. Momentul l-a ales astfel încât să nu fie martori sau persoane care ar putea interveni. Iar victima și-a ales-o suficient de vulnerabilă și neatentă ca să o poată domina.

În violul din Bistrița, agresorii au interceptat victima pe o stradă puțin circulată. Au ales ora prânzului când adulții sunt la lucru iar pensionarii se simt prea slabi să intevină. Au ales o femeie ceva mai în vârstă, care părea suficient de vulnerabilă ca să o poată controla și muta cu forța. Apoi au dus-o între un bloc și râul Bistrița, într-un loc care probabil era protejat de vegetație și în care orice țipăt era complet acoperit de distanță și de sunetul curgerii apei. În momentul în care au abordat femeia ei cunoșteau bine locația și știau foarte bine ce vor face astfel încât femeia să nu aibă șanse să se apere prin strategiile ”unanim cunoscute”.

Astfel, sfatul cel mai frecvent oferit femeilor ”țipă cât mai tare” nu le ajută cu nimic. Ori agresorul s-a asigurat că nimeni nu va auzi femeia, ori o va lovi imediat violent ca să se oprească din țipat. Iar o femeie care nu are altă strategie de acțiune va tăcea din cauza durerii și fricii.

Spray-ul iritant este probabil a doua recomandare ca frecvență, însă nu doar că este inutil însă chiar dăunează foarte mult femeilor (deoarece ajung să se bazeze pe ceva care nu va funcționa și nu învață ceva care să le fie cu adevărat util). Dacă ne putem în postura agresorului, vom vedea că acesta este extrem de atent la victimă și o alege cu grijă. El nu va ataca o femeie care este alertă și umblă cu spray în mână. Iar toate celelalte femei nu vor avea timp nici măcar să pună mâna pe spray-ul din geantă atunci când sunt atacate.

În plus, chiar dacă l-ar folosi, acesta are un efect extrem de limitat în spațiu și timp. Dacă nu este descărcat de la distanță mică exact în fața agresorului, nu ajută. Să nu uităm că agresorul nu este prost, se mișcă și se poate feri. Însă chiar dacă femeia reușește să oprească agresorul, va trebui să fugă înainte ca acesta să își revină suficient ca să o urmărească. De multe ori este vorba de secunde, care nu sunt suficiente pentru a scăpa.

Interacțiunea agresor-victimă

Chiar dacă trăim într-o societate în care majoritatea aderă la un cod moral frumos, chiar dacă avem legi care sancționează violența, există și indivizi care au un alt cod moral și care nu țin cont de legi. Cu acești indivizi nu se poate discuta logic, nu funcționează reacțiile emoționale și nu pot fi speriați cu pedepsele legale. Și totuși, oamenii aplică exact aceste abordări când sunt atacați...

Realitatea este că dacă dorim să comunicăm cu agresorii trebuie să o facem pe ”limba” lor, care este ”violența”. Doar așa putem obține reacții care să ne ajute. Deci, dacă vrem să ne lase în pace, este bine să le spunem ”lasă-mă în pace”. Însă dacă suntem agresați în continuare trebuie să trecem la următorul nivel, cel în care lovim agresorul suficient de eficient ca să se sperie și să se retragă sau să fie suficient de rănit să nu poată continua.

Probabil cea mai mare provocare pentru femei este să renunțe la toate condiționările din jur care spun că o femeie de 50kg nu are nici o șansă împotriva unui bărbat de 80kg. Acest lucru este adevărat dacă urmează sfaturile celor din jur (cum e cel cu țipatul și cu spray-ul iritant) însă este fals dacă se pregătește și acționează diferit.

Soluția practică

Pentru ca o femeie să poată să oprească eficient un agresor trebuie să parcurgă câteva etape preventiv, înainte de agresiunea în care să îi folosească:

• trebuie să accepte rațional că are posibilitatea de a speria, răni și neutraliza orice bărbat, indiferent de diferența de statură și forță dintre ei;
• trebuie să învețe care sunt zonele sensibile ale bărbaților și cum să le lovească extrem de eficient;
• trebuie să își depășească limitările emoționale care o împiedică să rănească alte persoane, chiar și atunci când ea este într-un pericol real și grav.

Din păcate, aproape nici o femeie nu are contextul și anturajul în care să învețe aceste lucruri. Celelalte femei îi spun că nu are nici o șansă iar bărbații apropiați îi spun să se bazeze pe ajutorul lor. Instituțiile statului spun și ele să își bazeze siguranța pe lege și ordine. Iar realitatea demonstrează că agresorul se asigură ca nici bărbații și nici poliția să nu fie prezente și astfel să nu poată ajuta la timp...

Deci, singura soluție pentru femei este să caute cursuri concepute special pentru ele, pentru agresiuni reale de pe stradă. Ele trebuie să învețe să facă față unuia sau mai multor agresori care sunt mai mari, mai puternici, mai rapizi și uneori și înarmați. Nu ajută nici un sport de contact sau o artă marțiale care nu abordează toate aceste aspecte și are în plus limitări legate de cum poate fi lovit un agresor. Nu ajută nici faptul că multe femei afirmă că într-o situație critică vor face ”orice să se descurce” când de fapt ele nu au nici o strategie concretă de acțiune ci doar o emoție nedefinită.

Revenind la citat, femeia trebuie să gândească ca și agresorul: să fie atentă, în control și să își rănească eficient agresorul, fără nici o milă. Dacă ezită, de fapt renunță la binele și siguranța ei în favoarea binelui și siguranței agresorului.

Tot ce am scris mai sus este valabil și pentru bărbați, deoarece și aceștia sunt agresați de indivizi care gândesc și acționează similar.

Recomand tuturor celor care vor cu adevărat să fie mai pregătiți să supraviețuiască unei agresiuni (și nu doar să viseze că într-o societate civilizată vor fi feriți) să urmeze unul dintre cursurile predate de mine. Acestea facilitează o schimbare radicală de înțelegere, de atitudine și de acțiune, crescând capacitatea de supraviețuire a oricărei agresiuni, indiferent că este emoțională sau fizică.

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România