Urmez tradiția pentru eficiență, nu de dragul tradiției

Există o diferență fundamentală între a cunoaște originea unui lucru și a înțelege scopul pentru care a fost creat. În artele marțiale, această diferență este adesea ignorată. Tradiția devine scop în sine, tehnicile se transmit identic de la o generație la alta, iar întrebarea "de ce?" dispare treptat sub greutatea lui "așa se face".

Eu am pornit exact de acolo. Și mi-a luat peste cincisprezece ani să înțeleg că tocmai această fidelitate oarbă față de formă mă împiedica să onorez cu adevărat spiritul a ceea ce predam.

Ce înseamnă să înveți de la sursă

Am avut norocul să învăț temeinic Krav-Maga de la Yaron, un elev direct al lui Imi Lichtenfeld — creatorul Krav-Maga — și de la Onn, un elev al acestuia, care se antrena sub privirea atentă a lui Imi. Nu fragmente preluate din videoclipuri sau cursuri de weekend, ci Krav-Maga complet și originar, ca artă marțială.

Am auzit povești despre Imi — ca instructor, cadru militar și om — de la persoane care au petrecut mulți ani alături de el și l-au cunoscut bine. Despre cum a creat Krav-Maga și despre scopul pe care l-a urmărit. Despre instructorii pe care i-a format și despre evoluția lor ulterioară. Despre luptele pentru putere și divergența abordărilor, începând din timpul vieții lui Imi și continuând după moartea acestuia. Nu din articole online sau din povești răstălmăcite de zeci de povestitori intermediari.

Această fundație solidă mi-a oferit ceva esențial: am înțeles Krav-Maga din interior. M-am modelat eu după Krav-Maga — nu am modelat Krav-Maga după mine. Iar asta este o distincție pe care mulți instructori nu o fac niciodată.

Cincisprezece ani de predat — și o întrebare incomodă

Aproape cincisprezece ani am predat Krav-Maga ca artă marțială, după programa centurilor colorate, în cursuri întinse pe mai mulți ani. Am asimilat sute de tehnici și le-am predat cât de corect am putut, cu convingerea că fidelitatea față de formă este sinonimă cu calitatea predării.

Principiul era adânc înrădăcinat în mine, preluat din formările anterioare în alte arte marțiale: tradiția trebuie continuată prin predare identică. Schimbarea însemna trădare. Adaptarea însemna diluare.

Apoi am început să predau în paralel și cursuri intensive. De două ore, trei ore, șase ore. De două zile, patru zile, șase zile. Cursuri limitate în timp și, implicit, în numărul de tehnici pe care le puteam acoperi. Și tocmai această constrângere m-a forțat să pun o întrebare pe care nu mi-o pusesem suficient de serios până atunci:

Dacă pot preda doar câteva tehnici, care sunt cele care contează cu adevărat?

Răspunsul la această întrebare a schimbat tot ce urma.

Când mai puțin devine mai mult

Am realizat că trebuia să prioritizez predarea unui set extrem de redus de tehnici și să le repet într-un mod diferit — astfel încât, la final, cursanții să plece cu abilități reale, nu cu o falsă impresie de eficiență. Diferența dintre cele două este uriașă și, în același timp, greu de observat din interior: poți ieși dintr-un curs convins că știi să te aperi, fără să fi fost niciodată pus cu adevărat la încercare.

Cel mai important lucru pe care l-am înțeles în această perioadă este că rolul meu de instructor nu este să predau o tradiție, ci să formez abilități. Tradiția trebuie să rămână suportul necesar — nu scopul final.

Și atunci am început să predau diferit.

Ce s-a schimbat concret în sala de antrenament

Primul pas a fost eliminarea. Am scos tehnicile care existau doar pentru spectacol sau pentru demonstrarea condiției fizice. Frumoase, impresionante, inutile în contextul unei agresiuni reale.

Apoi am adus mici ajustări unor tehnici, pentru a le face aplicabile de către mai multe tipuri de persoane — nu doar de cei cu o constituție fizică favorabilă sau cu reflexe formate anterior. O tehnică pe care o poate aplica doar un bărbat antrenat nu este o tehnică de supraviețuire. Este o tehnică de sport de contact cu o altă etichetă.

Am pus mai mult accent pe repetare variată — nu pe cantitate. Câteva tehnici, exersate în sute de contexte diferite, construiesc un reflex real. Zeci de tehnici, exersate câte o dată sau de două ori, nu construiesc nimic utilizabil sub stres.

Am introdus exerciții cu atacuri aleatorii și răspunsuri improvizate — situații în care cursantul nu știe dinainte ce urmează și trebuie să reacționeze, nu să execute un scenariu memorat. Și am introdus scenarii în care nu există o ieșire câștigătoare, ci doar supraviețuire cât mai lungă și cât mai puțin costisitoare. Pentru că pe stradă nu există runde, nu există arbitri și nu există reguli.

Poate cel mai important: am pus mai mult accent pe recuperarea din eșec decât pe execuția perfectă a unei tehnici.

Pe stradă nu contează să câștigi. Nimeni nu îți dă note pentru corectitudinea execuției. Singurul lucru care contează este să pleci cât mai repede și cu cât mai puține daune.

Spiritul, nu cenușa

Există o vorbă care m-a marcat profund: "Nu perpetua cenușa, ci spiritul."

Cenușa sunt formele fixe, tehnicile păstrate identic pentru că "așa s-a transmis", programele construite pentru a demonstra continuitate, nu eficiență. Spiritul este altceva: este intenția originală a lui Imi Lichtenfeld, care a creat Krav-Maga pentru oameni obișnuiți, nu pentru sportivi de performanță. Pentru situații reale, nu pentru competiții controlate. Pentru supraviețuire, nu pentru spectacol.

Imi nu a creat un sistem rigid. A creat un principiu: simplu, eficient, aplicabil de oricine, în orice condiție.

Orice se îndepărtează de acest principiu — indiferent cât de impresionant arată — trădează spiritul original al Krav-Maga, chiar dacă îi poartă numele.

Eu nu mai predau tradiția de dragul tradiției. Predau în spiritul original al Krav-Maga, în direcția pe care Imi Lichtenfeld a visat-o: Krav-Maga pentru siguranță reală și dezvoltare personală autentică. Pentru o viață în care știi că te poți descurca — nu pentru că ai memorat o listă de tehnici, ci pentru că ai trecut prin situații dificile și ai ieșit din ele.

Ce înseamnă asta pentru cei care vin la antrenamente

Acum, am peste 23 ani de experiență în învățarea și predarea Krav-Maga.

Dacă vii la cursurile mele așteptând să înveți zeci de tehnici spectaculoase pe care să le poți demonstra la o petrecere, vei fi dezamăgit. Nu acesta este scopul.

Dacă vii să îți construiești o capacitate reală de a face față situațiilor dificile — fizice, mentale, emoționale — vei găsi exact ce cauți. Vei lucra mai mult pe mai puține tehnici. Vei fi pus în situații incomode, uneori fără ieșire evidentă. Vei greși, vei fi corectat și vei repeta. Și la final, vei pleca nu cu un certificat și un set de mișcări memorate, ci cu ceva mult mai valoros: certitudinea că știi ce faci atunci când contează cu adevărat.

Acesta este Krav-Maga pe care îl predau. Acesta este Krav-Maga pe care Imi l-a visat.

Tabăra intensivă de Krav-Maga — iulie 2026

În 5–11 iulie organizez o tabără intensivă de șapte zile în natură, la Comuna Dragu din Sălaj. Șaisprezece locuri disponibile. Cinci ore de antrenament zilnic, cu seara rezervată pentru reflecție, discuții și activități în grup.

Nu vei învăța sute de tehnici. Vei lucra intensiv pe un set esențial, în contexte variate și realiste, până când răspunsul devine reflex — nu decizie. Vei pleca cu abilități reale, care să completeze amintirile frumoase dintr-un weekend în natură.

Citește descrierea completă a taberei sau înscrie-te direct la krav-maga.ro/inscriere.

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România