În continuare poți citi două fragmente din discuțiile pe care le-am purtat cu o cursantă înainte și după primele trei zile ale cursului intensiv ”Cum mă apăr de atacurile violente?”.

Este evident care a fost declanșatorul deciziei de a participa la curs: o experiență personală neplăcută. Cu toții știm că în orice societate există agresiuni, agresori și victime. Majoritatea însă preferă să trăiască în iluzia că astfel de agresiuni se pot întâmpla doar altora. Dintre cei care sunt conștienți că agresiunile se pot totuși întâmpla tuturor, majoritatea aleg să se mintă că dacă ei sunt pacifiști nu vor fi niciodată în primejdie. Puțini acceptă că - indiferent de măsurile de protecție luate - există o probabilitate care nu poate fi neglijată de a fi agresați la un moment dat. O minoritate extrem de redusă face ceva cu adevărat eficient ca să se pregătească din timp pentru potențiale agresiuni. De obicei oamenii se mobilizează să se educe doar după un eveniment personal suficient de neplăcut...

Eu am fost un copil cuminte, ordonat, care învăța bine și încerca să respecte regulile. Am fost crescut cu principii frumoase și bineînțeles că violența fizică nu era printre acestea. Așa că am experimentat destul de ușor rolul de victimă în câteva altercații fizice din școala generală și chiar din liceu. Interesant era că în școala generală pierdeam în fața unui coleg mai mic de statură. Chiar dacă eram mai mare și mai puternic, eu pierdeam din două motive: (1) nimeni nu m-a învățat cum să lovesc eficient și (2) aveam un blocaj emoțional și nu puteam lovi agresorul în față. Toată educația primită era complet împotriva violenței, așa că ajunsesem să nu pot să mă apăr pentru că nu puteam emoțional să îmi rănesc agresorul. Fizic eram mai mult decât capabil, însă nu puteam finaliza lovitura. Era extrem de frustrant să simt că pot și totuși să nu ajung...

Revenind la tema articolului, din acea perioadă am început să am un vis repetitiv. Era un coșmar deoarece eram într-o situație foarte neplăcută, de care nu puteam scăpa. Practic, visul începea cu senzația că sunt în pericol de a fi bătut și omorât de un individ. După panica inițială realizam repede că trebuie să lupt pentru mine și începeam să lovesc cu pumnii. Problema reală apărea doar în acest moment: chiar dacă simțeam că am o forță și o energie imense, chiar dacă porneam lovitura cu pumnul cu viteză mare și direcționată corect, cu cât se apropia pumnul meu de fața agresorului cu atât încetinea mai mult. Oricât de tare împingeam și oricât de mult insistam, nu reușeam să întind complet brațul ca să ating fața agresorului.

Practic, acest vis pe care îl retrăiam de aproximativ 1-2 ori pe an mă avertiza că am un blocaj care nu mă lasă să îmi anihilez agresorul indiferent cât de puternic sunt. Dacă în copilărie nu am avut de la cine să învăț să lupt pentru siguranța mea, în adolescență am început să învăț arte marțiale. Însă nici după 16 ani în care am trecut prin mai multe arte marțiale eu nu mi-am rezolvat acest blocaj. Știam bine cum să lovesc și eram mult mai puternic, însă coșmarul continua să se repete.

La un moment dat am început să învăț Krav-Maga și să descopăr că nici una dintre artele marțiale învățate anterior nu m-a pregătit pentru realitatea agresiunilor din viața reală... Am început să mă documentez și din alte surse și am lucrat mult la a-mi redefini valorile care țin de atitudinea pacifistă și de  necesitatea supraviețuirii. După câțiva ani de practicare a Krav-Maga-ului schimbările mentale și emoționale au fost în sfârșit reflectate de subconștientul meu printr-un nou vis.

Nou vis a început la fel, cu o senzație extrem de acută că sunt în pericol de moarte. Un individ era lângă mine și voia să îmi facă rău. La fel ca în toate situațiile anterioare, m-am mobilizat să îl lovesc ca să îl împiedic să îmi facă rău. Însă de data aceasta continuarea a fost diferită: loviturile mele nu doar că nu s-au mai oprit ci creau un impact similar cu o explozie. După doar câteva lovituri eu nu mai aveam în fața mea un agresor ci doar bucăți de organe împrăștiate peste tot. În acel moment am realizat că m-am eliberat de bariera emoțională greșit implementată în personalitatea mea.

Acest vis s-a mai repetat o singură dată, după câteva luni. Diferența a fost că nu mi-am mai ”spulberat” agresorul ci doar l-am lovit suficient de tare ca să îl neutralizez. Atunci am fost sigur că oricând va fi cu adevărat nevoie voi putea să îmi folosesc puterea imensă pentru a mă apăra. Nu este o putere negativă ci este puterea iubirii. Așa cum o mamă poate deveni extrem de violentă ca să își apere copiii pe care îi iubește, așa și eu pot deveni extrem de violent ca să mă apăr pe mine (deoarece mă iubesc). Bineînțeles, coșmarurile anterioare nu s-au mai repetat niciodată de atunci.

Având această experiență personală, am putut recunoaște foarte ușor visul cursantei mele. Chiar dacă nu a fost agresată fizic în evenimentul despre care scria inițial, subconștientul ei a realizat cât de vulnerabilă este. Nu a avut vise legate de acest aspect, însă această informație a fost suficient de puternică să o motiveze să participe la un curs intensiv la care să învețe să se apere. După doar 3 zile de curs în care am ajutat-o să își schimbe percepția față de agresiuni și față de șansele ei reale, în care a primit soluții practice pentru situații limită, subconștientul ei s-a relaxat constatând că nu mai este complet vulnerabilă.

Visul acesta a fost ”exercițiul” prin care subconștientul cursantei a verificat dacă noua ei personalitate poate să facă față unei amenințări reale. Reflectarea transformărilor la nivel subconștient este unul dintre scopurile cursurilor predate de mine, deoarece subconștientul nostru este responsabil cu felul în care interpretăm amenințările și cu felul în care răspundem la ele. Deoarece agresiunile de obicei ne iau prin surprindere și durează extrem de puțin, trebuie să acționam preponderent instinctiv pentru că nu avem timp de analize și decizii raționale. Deoarece putem avea diferențe mari între ce gândim și ce simțim, este mai important să simțim potrivit decât să gândim potrivit.

Mai important decât ce spunem este ceea ce facem, mai important decât ce vrem să părem este ceea ce suntem în interiorul nostru, mai important decât ce gândim este ceea ce simțim. Ne mândrim că suntem ființe raționale, însă în situații extreme acționam emoțional și doar ulterior găsim justificări raționale. Prin cursurile mele eu trec mult mai departe decât aspectele fizice de genul: dacă ești lovit ”astfel” te aperi ”astfel”. Lucrez mult cu mintea rațională, pentru a înțelege situațiile și a lua deciziile potrivite. Lucrez mult cu motivațiile pentru a te putea transpune în starea potrivită, cea în care să te implici cu totul în acțiuni. Încerc să creez conexiuni potrivite emoții-minte-corp care să se activeze automat și să se concretizeze prin acțiuni care să crească șansele de supraviețuire.

Dacă și tu ai vise repetitive în care ești agresat(ă) sigur ai nevoie să-ți educi propria capacitate de supaviețuire deoarece te simți vulnerabil(ă). Nu contează dacă celorlalți le arăți o mască de om stăpân pe el și ești perceput similar (poate chair agresiv) deaorece tu ști că în adâncul tău ești foarte vulnerabil în anumite contexte. Dacă însă ai vise repetitive în care agresezi, probabil ai nevoie să îți identifici sursa unor frustrări sau a altor traume puternice pe care nu le-ai rezolvat. Dacă nu înveți să îți controlezi violența și nu te eliberezi de trecut, sunt șanse mari ca visele să ți se transforme în realitate și să agresezi persoane reale din jurul tău (poate într-un acces de furie în care îți pierzi controlul).

Indiferent care sunt măștile pe care ni le putem suntem definiți și conduși de subconștient, așa că este important să îl ajutăm să se echilibreze. Agresivitatea este doar o unealtă pe care trebuie să o cunoaștem ca să o folosim constructiv. Dacă ai nevoie de ajutor să treci peste aceste blocaje, nu ezita să mă contactezi!

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România