Voi începe cu definirea TRAUMEI. Mulți consideră traumele ca fiind evenimentele din trecut care i-au afectat puternic emoțional și de multe ori inclusiv fizic. Și din cauza acestei asocieri directe și a faptului că evenimentele din trecut nu pot fi schimbate, mulți au impresia că trauma este o condamnare pe viață, un jug la care trebuie să tragă continuu, fără nici o posibilitate de eliberare. Însă din înțelegerea corectă a traumelor răsar și oportunitățile de eliberare de acestea.

”TRAUMA este un răspuns emoțional ales de subconștientul nostru la un eveniment din trecut, pe care continuă să-l aplice evenimentelor actuale similare, cu rezultate care în prezent ne sunt defavorabile.” László Pethő

Deci, trauma este de fapt un PROGRAM al creierului și – ca oricare alt program – poate fi rescris cu metodologia potrivită. Voi analiza câteva aspecte ale traumei și modul în care CURSURILE MELE pot ajuta la înlocuirea lor cu programe mai benefice.

Am evidențiat ”cursurile mele” și nu oricare curs de Krav-Maga sau de autoapărare, deoarece eu am o abordare particulară, mult diferită de a altor instructori. Eu pun mai mult accent pe înțelegerea mentală, adaptarea emoțională și dezvoltarea unor abilități de bază decât pe dezvoltarea fizică și învățarea unor tehnici limitate. Pun mai mult accent pe colaborare și autocontrol decât pe luptă și agresivitate.

De fiecare dată când CREIERUL nostru analizează o situație nouă, el trebuie să inventeze un răspuns. Însă fiind vorba de situații noi, neacoperite de experiențe anterioare, răspunsurile vor varia mult ca eficiență. Și majoritatea traumelor le-am format în copilărie, când experiența noastră de viață și opțiunile posibile erau extrem de limitate. Privind retrospectiv, dacă răspunsul ne-a fost benefic considerăm că a fost un proces de învățare, de creștere. Însă dacă răspunsul ne-a dăunat, considerăm că am fost traumatizați, împiedicați în dezvoltarea noastră. Deci trauma este răspunsul nostru, nu evenimentul care l-a stimulat (același eveniment poate genera alte răspunsuri în alte persoane).

Cu cât frica (încărcătura emoțională) din timpul evenimentului inițial a fost mai mare, cu atât răspunsul inițial se va imprima mai adânc în subconștientul nostru. Astfel, la evenimente ulterioare similare, creierul nu va mai inventa răspunsuri noi ci va repeta răspunsul memorat anterior. Nu contează dacă acesta ne sunt sau nu benefice, deoarece pentru creierul subconștient singurul criteriu de apreciere este că noi încă suntem în viață după evenimentul inițial. Sub stres mare, pentru subconștient este mult mai importantă viteza cu care oferă un răspuns deja existent decât căutarea unui răspuns mai bun.

Chiar dacă cineva ”traumatizat” poate să aprecieze rațional că răspunde greșit la anumiți stimuli exterior, îi este imposibil să reacționeze diferit când acești stimuli se manifestă. Asta pentru că în acele momente reacția emoțională ori este mult mai puternică decât analiza rațională, ori o suprimă complet. Și acesta este și motivul pentru care foarte multe forme de (psiho)terapie eșuează: ele ori abordează doar partea rațională, ori abordează și partea emoțională însă într-un context prietenos.

Abordarea MEA funcționează foarte bine pentru că pregătește partea rațională într-un context prietenos, iar apoi favorizează reprogramarea răspunsurilor emoționale într-un context cu provocări de intensitate crescătoare. În primul rând persoana trebui să ȘTIE cum să răspundă diferit, iar apoi trebuie să SIMTĂ cum este să răspundă diferit. Doar așa are șanse subconștientul să aleagă diferit într-o situație reală tensionată.

Repet: traumele se produc atunci când creierul nu are un răspuns la anumiți stimuli puternici. Astfel, primul pas în înlocuirea răspunsului greșit ales inițial de subconștient este învățarea unui răspuns mai benefic. Dacă cineva a fost agresat fizic și nu a știut cum să se apere, primul pas ar fi să învețe cum să se apere. Să învețe principii și tehnici practice, care aplicate în situații similare să-i crească șansele de supraviețuire. Iar pentru asta trebuie să participe la cursuri special concepute pentru abordarea agresiunilor reale.

Repet: trauma este un răspuns emoțional puternic. Astfel, al doilea pas în înlocuirea răspunsului greșit ales inițial de subconștient este exersarea noului răspuns în stări emoționale puternice. Nu putem scăpa de frica de a fi strangulați repetând o ieșire din strangulare cu un partener zâmbitor care își pune ușor mâinile pe umerii noștri. Este necesar să exersăm cu un partener care chiar ne prinde ferm de gât și de care să ni se facă în mod real frică (ca reacție emoțională, chiar dacă nu este justificată logic în contextul cursului).

Vom ști că ne-am depășit trauma doar atunci când ajungem să ACȚIONĂM eficient și controlat în timp ce SIMȚIM FRICA puternică față de stimulii similari cu cei inițiali. Orice altă abordare și orice alt rezultat reprezintă doar o auto-iluzionare, care, chiar dacă ameliorează trauma, ne lasă la fel de vulnerabili la stimulii respectivi. În astfel de cazuri, nu ne-am depășit trauma ci doar ne-am ”ascuns-o” undeva, în speranța că dacă o ignorăm sau o evităm nu se va mai manifesta.

Cu cât repetăm mai mult experiențe similare (provocări cât mai puternice emoțional și răspunsuri cât mai benefice) cu atât subconștientului nostru îi va fi mai ușor să aleagă în viitor răspunsurile exersate. CHEIA întregului proces este simularea cât mai apropiată de realitate a nivelului de implicare emoțională. Însă tocmai această ”cheie” este piedica care-i ”oprește” pe cei mai mulți să își rezolve traumele...

Este NATURAL ca fiecare dintre noi să încercăm să ne evităm traumele, și implicit, orice situație care le-ar putea stimula. Și pentru că vindecarea vine din înfruntarea traumelor (nu din fuga de ele), este natural să încercăm să evităm formele de terapie care sunt cu adevărat eficiente. Pentru că terapia eficientă este neplăcută. Pentru că terapia eficientă ne duce acolo unde ne este mai frică, și pentru că doar acolo putem învăța să analizăm situația diferit și să acționăm diferit.

Ca exemplu, am avut cursanți (predominant femei, însă și bărbați) cu traume legate de sugrumare. Reacționau foarte puternic emoțional și fizic, chiar și atunci când doar le spuneam ”voi veni să te strâng de gât”, chiar dacă știau că este un exercițiu în care nu va fi nici disconfort fizic și nici vreun pericol real. Bineînțeles, pe lângă frica inițială, reacțiile au variat mult de la o persoană la alta: încremenire, fugă, plâns, agresivitate etc.

Însă acesta era starea lor cu care veneau la cursuri. Aceste persoane merită multe FELICITĂRI pentru simplul fapt că au avut curajul să vină la un curs de supraviețuire a agresiunilor. Acestea au fost persoanele suficient de curajoase să admită că au o problemă și dispuse să caute soluții. Persoane suficient de curajoase să își înfrunte cele mai mari frici, indiferent dacă ulterior au reușit sau nu să le depășească.

Bineînțeles, toate aceste persoane au primit soluții raționale la problema lor în timpul cursurilor. Bineînțeles, când a venit rândul exercițiilor practice unele persoane au renunțat, altele au avut nevoie de o pauză înainte de a continua, iar altele au riscat să se lase ”pe mâna mea” imediat. Persoanele care au renunțat, au început cel puțin să își înfrunte frica și poate în viitor vor avea mai mult succes. Persoanele care au rămas au avut ocazia să experimenteze o nouă realitate și să-și scrie un nou program.

La fel ca în cazul tuturor programelor subconștiente puternice, înlocuirea traumelor poate fi un proces de durata. Cu cât frica (nivelul de disconfort emoțional) din timpul exersărilor este mai mare, cu atât durata înlocuirii traumei are șanse să fie mai mică. Cu cât se exersează mai mult, cu atât probabilitatea activării noului program și nu a celui vechi este mai mare în condițiile unor stimuli reali. De aceea, sunt importante atât implicarea mentală, emoțională și fizică la cursuri cât și participarea la mai multe cursuri.

În 2022 am predat cursul intensiv ”Cum mă apăr de atacurile violente?” A durat cinci zile: 3 zile în ianuarie și 2 zile în februarie. Am lăsat o lună între cursuri tocmai ca să fie timp pentru echilibrarea proceselor mentale și emoționale ale cursanților după prima parte, care să pregătească terenul pentru transformările mai profunde din a doua parte.

Pe la mijlocul primei zile de curs, una dintre participante a reacționat emoțional atât de puternic încât a început să plângă și a vrut să plece acasă. I-am spus că înțeleg cum se simte și că este perfect normal, însă am rugat-o să nu plece imediat acasă ci doar să stea într-o parte a sălii până se liniștește. Partea bună a fost că după vreo oră în care a avut timp să își proceseze gândurile și emoțiile, și în care și-a văzut colegii lucrând în continuare în siguranță, a decis să ni se realăture. A continuat și a finalizat toate cele 5 zile de curs.

După primul modul mi-a scris: ” Salut. Îți mulțumesc pentru răbdarea pe care ai avut-o în cele 3 zile cu noi. Chiar dacă nu am pornit foarte implicată și deschisă, orele cu voi mi-au deschis mintea și m-au făcut să accept unele lucruri pe care voiam să le ignor. Așa ”scary” cum a fost (pur și simplu mergeam tremurând de frică), mi-a fost de mai mare ajutor decât îți imaginezi. Mulțumesc.”

Iar după al doilea modul mi-a scris: ” Salut. Mă bucur că am participat la curs - m-ai ajutat să înțeleg că putem alege să fim victime sau să acceptam orice situație așa cum e și să facem ce putem, renunțând la mentalitatea de ”acum chiar nu pot face nimic”. La prima lovitură am fost șocată și foarte speriată, la a doua deja a fost mai ușor și în ultimele două zile nu mă mai gândeam la lovituri ci la ce pot face și eu, și deși nu credeam că voi zice asta, îmi părea rău la final că s-a terminat cursul. Au fost 5 zile intense nu numai fizic, ne-ai spus multe lucruri la care nici nu mă gândeam înainte, e foarte fain că faci cursurile astea, le voi recomanda la toți cunoscuții, sper să înveți pe cât mai multă lume. Mulțumesc frumos pentru tot!”

Până în prezent nu am întâlnit nici o persoană care să nu aibă frici și traume. Diferențele dintre noi sunt că unii au mai puține traume (nerezolvate) decât alții, că unii reușesc mai bine să evite declanșarea traumelor și că unii își controlează mai bine reacțiile la activarea traumelor. Însă ideal ar fi ca fiecare dintre noi să ne înfruntăm constructiv traumele și să le înlocuim cu programe mai benefice. Iar după ce ”rezolvăm” o traumă ne va fi mult mai ușor să o abordăm pe următoarea :)

”Cele mai bune momente ale noastre apar cel mai probabil când ne simțim inconfortabil, nefericiți sau neîmpliniți. Căci doar în astfel de momente, stimulați de disconfortul nostru, ieșim din făgașele noaste și începem să căutăm căi diferite sau răspunsuri mai adevărate.” M. Scott Peck

Te invit să participi la cursurile mele, indiferent dacă vii să îți depășești niște frici sau dorești doar să te dezvolți suplimentar. Fiecare persoană poate beneficia imens din fiecare curs, atât pentru vindecare cât și pentru creștere. Îți garantez că vei fi în siguranță și că voi adapta provocările capacității tale de a le procesa. Însă îți garantez și că va fi provocator mental, emoțional și fizic. Însă sper că alegi să fii un supraviețuitor și nu o victimă.

Eu ALEG asta pentru mine în fiecare zi! Și ȘTIU că poți și TU!

Îți recomand călduros să îți găsești curajul și încrederea – în tine și în mine – ca să vii la un curs și să îți începi transformarea. Înscrie-te la cursul intensiv Lupte Simulate - învățare prin joacă 2 din 16-17 noiembrie. Ne vom antrena în lupte cu stres și miză mică, ca să pleci acasă nu cu vânătăi ci cu reflexe frumoase.