Unul dintre cele mai surprinzătoare lucruri pe care le-am observat în 23 de ani de predare este că femeile fără experiență anterioară în arte marțiale învață de multe ori mai bine și mai repede decât bărbații cu experiență.

Pare un paradox. Cum poate fi cineva care nu știe nimic mai pregătit decât cineva care a practicat ani de zile? Răspunsul stă în trei cuvinte: deschidere, atenție și modestie.

Bărbații care vin la cursuri vor, de obicei, să devină mai puternici fizic. Vor să lovească mai tare, să reziste la lovituri. Femeile, în schimb, știu deja că nu pot concura cu forța unui bărbat. Și tocmai această conștientizare le face mult mai receptive la ceea ce le predau.

În timp ce un bărbat încearcă să lovească puternic și repede de la primele repetiții, o femeie își acordă timpul necesar pentru a fi atentă la toate aspectele loviturii: poziția corpului, sincronizarea cu mișcarea partenerului, momentul exact de contact. Femeile exersează mai realist decât bărbații, tocmai pentru că nu se bazează pe forță.

Mulți cursanți ”se plâng” că sunt loviți mai tare de colegele lor decât de colegi. Nu pentru că femeile ar avea mai multă forță, ci pentru că execută tehnicile mai corect — fără reticența de a "deranja" sau fără iluzia că forța brută este suficientă. Și — de multe ori — fără să conștientizeze cât de eficiente sunt loviturile lor.

Arma principală a unei femei este mintea. Bărbații au nevoie uneori de luni sau ani să accepte că acest lucru este valabil și pentru ei.

Mitul lovituri puternice

Una dintre cele mai răspândite convingeri este că o femeie nu poate lovi suficient de puternic pentru a se apăra. Și este adevărat — dacă vorbim despre o lovitură în pieptul sau în abdomenul unui bărbat masiv.

Dar autoapărarea eficientă nu înseamnă lovirea în mușchi mari. Înseamnă lovirea în zone sensibile — zone care sunt vulnerabile indiferent de sex, vârstă, greutate sau condiție fizică. Un campion mondial la culturism este la fel de sensibil în aceste zone ca o adolescentă.

Există un citat al lui Mike Tyson, campionul mondial la box categoria grea, care spunea că "piciorul unui bebeluș este mai puternic decât testiculele celui mai puternic boxer." Dar testiculele sunt doar una dintre multele zone sensibile ale corpului. O palmă peste ureche, o apăsare pe ochi, o lovitură la gât — pentru nici una nu ai nevoie de forță mare.

Femeile nu știu aceste lucruri. Sau le știu teoretic, dar nu au curajul să le aplice. Și de aceea atât femeile cât și bărbații continuă să perpetueze mitul slăbiciunii feminine.

Paradoxul "nu pot răni un om"

La cursuri, când le arăt participantelor tehnici care pot produce răniri serioase, obțin reacții interesante. Majoritatea sunt oripilate. "Cum adică să fac asta unui om?"

Studiile arată că majoritatea femeilor preferă să se lase violate decât să își rănească grav agresorul. Suntem programați genetic pentru supraviețuirea speciei — nu ne rănim semenii. Dar aceeași femeie care nu ar apăsa pe ochii agresorului pentru a se salva pe sine, ar distruge orice agresor care i-ar ataca copilul.

Deci capacitatea există. Lipsa este de motivare și de permisiune interioară.

Unul dintre rolurile mele ca instructor este să ajut femeile să înțeleagă că viața lor are aceeași valoare ca a copiilor lor. Că merită să lupte pentru propria supraviețuire. Că în momentul agresiunii există un singur limbaj de comunicare — durerea — și trebuie să vorbim pe limba agresorului pentru ca acesta să ne înțeleagă.

"Dacă îl lovesc, se va înfuria mai tare"

Este una dintre cele mai periculoase convingeri. Studii statistice efectuate în SUA au demonstrat că femeile care au acționat imediat — chiar și cele care doar s-au zbătut necontrolat — au avut cele mai mari șanse de supraviețuire în cazul tentativelor de viol. Șansele scad dramatic cu fiecare secundă de pasivitate.

Mai mult, femeile care s-au împotrivit — chiar și cele care nu au reușit să împiedice agresiunea — s-au recuperat emoțional mult mai rapid și în proporție mult mai mare decât cele care au fost pasive.

Agresorul nu respectă normele tale sociale. Nu gândește ca tine. Pasivitatea nu îl calmează — uneori îl frustrează și mai mult. Singura soluție reală este să acționezi decisiv, fără milă, în momentul în care toate opțiunile amiabile au fost epuizate.

Iar după ce decizi să acționezi, nu te oprești decât atunci când pericolul este neutralizat. Mai bine lovești mai mult decât prea puțin. Trebuie să încetinești agresorul suficient încât să poți pleca în siguranță sau să poți aștepta până vine ajutorul.

Cel mai mare avantaj al unei femei pregătite

Agresorul o subestimează. El are ambele mâini imobilizate pe gâtul ei și are nevoie de picioare pentru echilibru. Ea are două mâini și două picioare libere. Dacă este potrivit pregătită, poate acționa în orice moment. Ea decide rezultatul: de la eliberare simplă, la rănire, la invaliditate, la oprirea permanentă a agresorului.

Partea proastă pentru agresor este că nu are cum să se protejeze de toate variantele prin care ea poate acționa. Dacă este determinată și acționează repede, el nu are nici o șansă — chiar dacă este bărbat și mai puternic.

Și cel mai frumos lucru: femeile care ajung la acest nivel de pregătire nu devin agresive sau masculine. Devin mai calme, mai feminine, mai libere. Pentru că frica nu le mai restricționează.

Nu ai nevoie de experiență anterioară. Nu ai nevoie de condiție fizică. Ai nevoie doar de curajul de a face primul pas.

Pe 22 martie, la Cluj-Napoca, predau ediția a 10-a a cursului Supraviețuirea Agresiunilor, pentru Femei.

Vino cu o prietenă — curajul crește când nu ești singură.

Fii conștientă și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România