Tot ce scriu este valabil pentru orice relație,
indiferent dacă este într-un cuplu sau între părinți - copii,
indiferent dacă este în viața personală sau profesională.

Uneori, liniștea este ceea ce rămâne după ce ai învățat să nu mai spui nimic,
nu pentru că nu ai nimic de spus,
ci pentru că ți-e teamă că orice ai spune va strica ceva.

Am fost învățați că ”este mai bine să taci decât să te cerți”,
că ”nu merită să deschizi subiecte grele”,
că armonia este mai importantă decât adevărul.
Dar armonia construită pe frică este o liniște falsă,
în care oamenii stau lângă, dar nu mai sunt împreună.

Nu orice conflict este o amenințare.
Unele discuții incomode sunt - de fapt - începuturi,
semne că îți pasă, că vrei să vindeci, că nu ți-ai pierdut vocea.

Când într-o relație nu mai există spațiu pentru întrebări, sinceritate, emoție,
liniștea se transformă în gol,
un gol care te macină și devine mai greu de dus decât orice ceartă.

Liniștea adevărată este altceva.
Este ceea ce se întâmplă după ce am vorbit, am ascultat, ne-am vulnerabilizat.
Este starea în care ne putem ține de mână și, fără cuvinte,
să știm că suntem în siguranță, împreună.

Dar ca să ajungem acolo, trebuie să trecem prin disconfort,
să ne permitem să greșim, să spunem ”nu știu (de) ce simt”.
Să ne înfuriem, dar să rămânem prezenți.
Să învățăm că nu orice tensiune este un pericol
și că liniștea nu este prețioasă dacă vine cu prețul renunțării la sine.

Dacă într-un cuplu doar unul vorbește, iar celălalt tace…
dacă pacea vine doar după ce cineva se anulează…
atunci nu este pace. Este supunere.

Adevărata liniște nu este lipsa zgomotului -
este locul acela în care amândoi putem respira
și ne putem conecta emoțional.

Și ca să existe, trebuie să ai curajul să spui:
”Eu nu mai vreau o liniște care mă sufocă.
Vreau una în care pot fi eu, fără teamă.”
Iar celălalt să spună: „Și eu la fel.”

Chiar dacă curajul este necesar, doar el nu este suficient.
Este esențial să spui ce simți, să ceri respect, să nu mai taci când doare,
dar dacă nu știi cum s-o faci, riști să te pierzi în haos sau să devii chiar tu agresor.

Curajul are nevoie de direcție și de cunoștințe clare,
de abilități de comunicare care nu nasc ziduri, ci poduri,
de priorități sănătoase și limite asumate, nu impuse din furie sau frică.

Și toate acestea nu apar peste noapte, și
în nici un caz nu sunt rezultatul educației de acasă sau din școală.
Ele se învață din perspectiva de supraviețuitor, nu de victimă.
Și se exersează înfruntând provocările, nu fugind de ele.

Te invit la cursurile mele de Krav-Maga și supraviețuirea agresiunilor,
în care înveți cum să te aperi fizic, însă - mult mai important -
înveți și cum să NU ajungi la conflicte mari, fără să renunți la tine.

Este despre corp, dar și despre minte,
despre reacții, dar și despre alegeri,
despre a-ți păstra demnitatea, fără să fii dur,
despre a rămâne calm, fără să fii pasiv,
despre colaborare, nu învingere.

Te invit în iulie și august la două tabere de câte 4 zile, în natură,
iar din septembrie la o călătorie de câțiva ani în studiul Krav-Maga.
Învață despre agresiuni, limite, răspunsuri și - mai ales - despre TINE.

Pentru că liniștea reală nu vine doar din dorință.
Vine din pregătire. Din antrenament. Din asumare.

Dacă vrei mai mult decât o tăcere apăsătoare,
în frică sau deprimare, furie sau resentiment,
dacă vrei o viață trăită cu prezență și fermitate calmă,
te aștept.

▪ Tabăra 1 de Krav-Maga : 10-13 iulie 2025, Comuna Dragu, Sălaj
▪ Tabăra 2 de Krav-Maga : 14-17 august 2025, Comuna Dragu, Sălaj
▪ Curs de Weekend începători : 20 septembrie 2025 - 8 martie 2026, Cluj-Napoca

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România