La cursurile mele de Krav-Maga și supraviețuire, elevii nu învață doar cum să se apere fizic. Ei învață să înțeleagă natura agresiunii – atât din partea oamenilor, cât și din partea animalelor – și să aplice principiile învățate în toate aspectele vieții.

Agresiunea și emoțiile asociate – frica, furia, resemnarea – sunt comune tuturor ființelor vii. Înțelegând aceste reacții, ajungi să te raportezi diferit nu doar la oameni, ci și la animale.

Când aud povești despre atacuri ale câinilor, lupilor sau urșilor, aproape de fiecare dată oamenii vorbesc despre ”bestii” care atacă oameni neajutorați. De aceea am renunțat, în urmă cu mulți ani, să mai privesc documentare precum cele de pe Discovery, care propagă frica față de animalele sălbatice, etichetându-le drept ”monștri”.

Singurele animale sălbatice care într-adevăr au atacat oameni în trecut au fost lupii. Dar asta s-a întâmplat doar în condiții extreme – ierni grele, haite mari, oameni izolați. Astăzi, astfel de condiții nu mai există. Lupii au fost decimați, iar iernile nu mai sunt la fel de dure. Și totuși, frica de lupi persistă...

În satele montane vechi, am văzut cuie bătute în ușile grajdurilor, cu vârful în afară, pentru a împiedica urșii să le spargă. Dar aceste cuie nu se găseau niciodată pe ușile caselor. De ce? Pentru că urșii nu atacau oamenii. Veneau după animale. Dacă omul stătea liniștit în casă, era în siguranță. Dacă însă ieșea să gonească ursul, risca să fie atacat în legitimă apărare.

Ciobanii bătrâni vorbeau despre ”dreptul ursului” – acceptau că ursul va lua anual câteva oi, ca o formă de ”chirie” pentru că foloseau muntele. Nu îl învinuiau, pentru că știau că natura trebuie respectată. Și niciodată urșii nu atacau ciobanii.

Astăzi citesc știri alarmiste despre un turist italian omorât de urs pe Transfăgărășan. Iar reacția imediată a multor oameni și a autorităților este: ”Trebuie împușcați urșii!” 

Din fericire, sunt și oameni cu atitudini potrivite  Adriana Stoian a scris pe Facebook:

Scuze, știu că avem probleme mai importante, dar nu mai pot cu știrea ”motociclist ucis de urs”.  E scrisă greșit, corect este:  ”3 puiuți de urs au rămas fără mamă, fiindcă un deștept a vrut să-și facă poze cu ei. Ursoaica, animal sălbatic fiind, a acționat din instinct să-și apere puii și, când individul s-a apropiat prea mult, l-a atacat. Autoritățile au reacționat complet greșit și au ucis ursoaica, deși comportamentul ei n-a fost agresiv, doar natural.” 

Citez căteva informații despre eveniment, dintr-un articol al stirileprotv.ro:

”Italianul a străbătut singur cu motocicleta Transfăgărășanul bucurându-se de priveliști și mai ales de întâlnirea cu urșii. Chiar ieri după-amiază a postat imagini cu un exemplar. Polițiștii au găsit în telefonul lui fotografii cu ursoaica și puii ei, realizate chiar înaintea atacului.”

Dacă turistul ar fi rămas la distanță, n-ar fi pățit nimic... Însă a urmărit și s-a apropiat continuu de o ursoaică cu pui. Poza articolului este din telefonul turistului, făcută cu câteva minute înainte de atac. Se vede cât de mult s-a apropiat și pot doar bănui că a încercat să se apropie și mai mult.

Este relevant că în poză, se vede că ursoaica stă între turist și puii ei. Ea, ca orice ființă vie, are un spațiu de siguranță. Iar turistul nu avea cum să știe care este acesta. În loc să stea la distanță, s-a apropiat prea mult (poate chiar de pui) iar ursoaica simțind primejdie, și-a apărat puii. Este evident că omul a fost agresorul iar ursoaica a fost în legitimă apărare. 

Tu cum ai reacționa dacă un străin ar intra în casa ta, și ar începe să facă poze și să îți atingă copiii? Dar dacă ar intra un urs ”prietenos”, care ar pleca după câteva minute de ”joacă”?

”Dragoș Ionescu, responsabil fond cinegetic Direcția Silvică Argeș: Sunt 3-4 poze consecutive în care se vede că s-a oprit, s-a apropiat și după aia l-a atacat! Se vede clar caracterul agresiv al animalului. Se vede când se apropie, sigur!”

În poza articolului se vede și cum anterior, ursoaica este relaxată iar turistul s-a apropiat prea mult.

Când cineva (om sau animal) este amenințat, are 3 variante: să fugă, să atace sau să înghețe. Ursoaica nu putea fugi pentru că era cu puii lângă ea. A ales să amenințe de câteva ori: s-a apropiat puțin și s-a oprit. Bineînțeles că atunci părea emenințătoare, pentru că dorea să sperie agresorul. Dacă italianul ar fi înțeles mesajul și s-ar fi retras, ar fi fost în siguranță. 

Însă probabil turistul a țipat, a făcut gesturi bruște și a stârnit și mai mult frica ursoaicei. Ursoaica văzând că după câteva amenințări turistul nu s-a îndepărtat, a considerat că pericolul este suficient de mare ca să justifice anihilarea lui. Iar în regnul animal anihilarea înseamnă moarte.

”Dragoș Onea Salvamont Argeș: Ursoaica ne-a urmărit tot timpul, era foarte agitată, avea urme de sânge la gură. Ne-a atacat de câteva ori și pe noi, noroc că am fost undeva la 30-40 de persoane.”

Bineînțeles că ursoaica era agitată! Aproape sigur cuibul ei și puii ei erau în apropiere! Iar cu 30-40 de persoane străine în proximitate, ea era defensivă, nu agresivă.

”Autoritățile au luat decizia ca ursoaica să fie împușcată. În acest timp, alți turiști hrăneau urșii și își făceau poze cu ei.”

Din păcate, ursoaica nu mai avea loc în societatea noastră... Asta pentru că niște idioți (ca ceilalți care hrăneau urșii și își făceau poze cu ei) NU ÎNȚELEG urșii și îi provoacă inutil. Și da, turistul italian a primit o lecție bine meritată, însă ceilalți pleacă inconștienți acasă în timp ce urșii sunt împușcați doar pentru că încearcă să se apere.

”Tragedia s-a întâmplat exact în locul unde, la sfârșitul lunii mai, alți 3 turiști au fost atacați și răniți.”

Dacă dai de mâncare unui urs, s-ar putea să revină. Și dacă se apropie prea mult, te poate atinge. O atingere ”ușoară” a unui urs poate fi dureroasă, chiar dacă el nu a intenționat asta. Dacă reacționezi speriat sau violent, ursul poate percepe acest lucru ca un atac și să riposteze.

Am pisici. Când cer mâncare, uneori mă ating cu blândețe, alteori cu ghearele. Nu pentru că vor să rănească, ci pentru că sunt prinse în dorință. Ursul, spre deosebire de pisica mea, nu te cunoaște. Și dacă nu știi să-i citești semnalele, poți declanșa un atac fără să-ți dai seama.

De vreo două luni tot vine un motan pe la mine. Este relaxat în preajma mea, dar nu mă lasă să pun mâna pe el. Ieri l-am prins pe nepregătite și m-a avertizat. A mârâit, și-a arătat dinții și doar după ce am continuat să îl țin a încercat să mă muște. Din nou: amenințarea a venit treptat, nu brusc.

La fel și cu urșii: pot accepta să îi hrănești, dar nu să te apropii prea mult sau să faci gesturi neașteptate. Ei nu știu intențiile tale și le pot interpreta greșit. La fel cum și tu le interpretezi greșit comportamentul...

În concluzie, când ești în natură, respectă NATURA (animale, păsări, insecte și chiar plante). Nu tu ești stăpânul acolo, ci doar un oaspete.

Dacă dai peste un urs, TU trebuie să înțelegi că el nu încearcă să te atace, ci să se apere.

Iar din acțiunile tale, EL trebuie să înțeleagă următoarele aspecte:

1. Nu ești o amenințare imediată. Stai calm, cu fața la el. Nu fă gesturi bruște. Și mai ales, NU-l amenința fizic, verbal sau făcând gălăgie.
2. Nu ești o pradă. Stai permanent cu fața la el și NU fugi. Fuga stimulează instinctul de vânător al animalelor. Pisicile mele aleargă după orice mișcă, chiar dacă nu sunt la vânătoare.
3. Nu ești nici o amenințare potențială. Retrage-te lent, însă constant. Tu trebuie să pleci de acolo, nu ursul.

Poate ajuta mult să vorbești prietenos cu ursul, să îi spui că ești doar în trecere și că nu ai treabă cu el, că îți ceri iertare pentru sperietură și că te retragi imediat. Nu pentru că ar putea înțelege ursul cuvintele tale, ci pentru că va simți ENERGIA cu care le spui și INTENȚIA ta reală. Și va reacționa la acestea, calmându-se.

Este greu să faci asta dacă nu ai antrenament. Este nevoie de autocontrol fizic și emoțional în situații de stres.  Să îți păstrezi calmul când un urs rage la câțiva metri este o abilitate care se învață și se formează în timp.

Dintre mai multe forme de amenințare – o ceartă cu partenerul, presiuni la serviciu, un conflict cu un necunoscut sau cu un animal – prefer un urs. Pentru că la urs este clar: își apără teritoriul. Dacă mă retrag respectuos, totul se termină. Oamenii, în schimb, pot fi imprevizibili, răzbunători și emoționali. Cu ursul se termină în câteva minute, pe când cu oamenii pot fi consecințe de lungă durată.

Dacă vrei să înțelegi mai bine cum funcționează agresiunea – atât la oameni cât și la animale, dacă vrei să înveți strategii optime de evitare a agresiunilor și de răspuns la cele pe care nu le poți evita, dacă vrei să îți formezi controlul emoțiilor și acțiunilor tale, vino la cursurile mele. Următoarele două ocazii sunt:

▪  Tabăra de Krav-Maga din 10-13 iulie
▪  Cursul de Weekend care începe în 20-21 septembrie

În special tabăra va fi o experiență deosebită: suntem în natură și putem discuta pe larg despre locul și rolul nostru în ecosistem.

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România

_{[ Sursa imaginii stirileprotv.ro ]}