Poți să te aperi eficient când ești atacat cu cuțitul? Unii spun că DA. Majoritatea spun că NU. Cine are dreptate?

În primul rând, cea mai bună variantă este să eviți situațiile în care ai putea fi atacat. Dacă totuși ești atacat, ar trebui să fugi sau să deescaladezi conflictul. Dacă nu poți fugi iar agresorul vrea doar un bun fizic (bani, bijuterii, mașină etc.) dă-i ce îți cere și bucură-te de viața și sănătatea ta. Însă există și situații în care agresorul urmărește să te rănească iar tu nu poți să eviți apropierea lamei cuțitului de tine.

Tot ce scriu în continuare se referă la astfel de cazuri extreme. Cazuri în care dacă nu acționezi potrivit ești tăiat și împuns. Cazuri în care poți ajunge la spital în stare gravă sau liniștit… la morgă. Cazuri care oricât de puțin probabile par, se întâmplă – dovadă sunt statisticile poliției și cazurile prezentate în mass media.

Cuțitul se îndreaptă spre tine iar tu nu mai ai timp să fugi sau să discuți cu agresorul. Din start ești într-o situație extrem de gravă, cu potențial letal foarte ridicat. Ce alegi să faci? 

1. Dacă consideri că nu ai cum să te aperi singurul lucru pe care îl vei face este să te ferești de cuțit. Din păcate vei fi permanent în urma acțiunilor agresorului și în cel mai bun caz vei întârzia puțin momentul în care ești rănit. Nu ai nici un control asupra situației iar sănătatea și viața ta depind exclusiv de ce decide agresorul.
   Dacă ești în această categorie, consideri că nici nu are rost să discuți despre apărare împotriva agresiunilor cu cuțitul deoarece nimic nu ar putea ajuta.

2. Consideri că ești suficient de puternic sau ai învățat câteva tehnici de apărare ineficiente. Vei încerca cu disperare să prinzi mâna agresorului cu cuțitul. Chiar dacă vei reuși, va fi probabil un control de scurtă durată. Este posibil să intri într-o luptă cu agresorul cu deznodământ incert, în care balanța atârnă mult în partea agresorului.
   Dacă ești în această categorie, ori ești prea încrezător în ce ai învățat și ești o victimă aproape sigură, ori ți-ai dat deja seama că ce ai învățat nu funcționează pe stradă și consideri că nu există nici o soluție funcțională.

3. Ai învățat o tehnică de autoapărare eficientă (cum este Krav-Maga) și ai exersat-o în condiții apropiate de realitate. Te vei concentra pe neutralizarea agresorului și nu pe cuțit. Da, te vei proteja, însă vei lovi agresorul de cele mai multe ori înainte de a te feri de cuțit. Preiei controlul la primul atac al agresorului și îl determini pe acesta să intre în defensivă. Ai șanse reale de supraviețuire.
   Dacă ești în această categorie ești realist. Ști că nu ești invincibil, însă ești determinat să faci orice pentru a-ți crește șansele de supraviețuire.

Majoritatea oamenilor se află în prima categorie. Doar foarte puțini sunt în a treia categorie. Din păcate, cei care își dau cu părerea cel mai mult sunt cei din a doua categorie, cei care sunt dezamăgiți de soluțiile la care au avut acces. Iar aceștia fac un deserviciu imens discreditând toate tehnicile de autoapărare în loc să povestească doar de eșecurile lor personale.

Abordarea Krav-Maga (cea pe care o practic și o predau de peste 15 ani) este diferită de alte abordări cu care marea majoritate a oamenilor a avut de-a face. De aceea, fără o educație specifică este greu de înțeles cum de poate fi într-adevăr eficientă. În continuare îți prezint câteva particularități ale acestei abordări, împreună cu invitația de a participa la un curs real.

Krav-Maga este construit pe tehnici și principii care au fost dezvoltate începând cu Al Doilea Război Mondial. În perioada respectivă (cel puțin în anumite comunități) majoritatea bărbaților purtau permanent la ei un cuțit, briceag sau brici. Și nu ezitau să le folosească pentru atac sau apărare.

De asemenea, Imi Lichtenfeld - creatorul Krav-Maga a predat autoapărare partizanilor care luptau pentru crearea statului Israel după Al Doilea Război Mondial. Având în vedere că aveau arme puține, muniție limitată și multe operațiuni trebuiau derulate în liniște, ei foloseau foarte mult cuțitele.

Astfel, tehnicile de atac şi de apărare la atacurile cu cuțitul din Krav-Maga au fost testate extensiv în condiții reale. Nu în cele în care cineva te amentință cu cuțitul pentru bani ci în cele în care cineva vine spre tine cu intenția clară de a te omorâ.

Aceste tehnici au fost predate în armata israeliană. Chiar dacă sunt predate tot mai puțin - deoarece în ziua de astăzi soldații sunt mult mai bine echipați și preferă să își folosească pistolul din dotare - tehnicile de apărare la atacurile cu cuțitul rămân la fel de eficiente.

Eficiența acestor tehnici se bazează pe oprirea agresorului nu pe controlarea cuțitului.

Cuțitul este doar o unealtă, care de sine stătătoare este complet inofensiv. Toți avem cuțite acasă și totuși nu ne este frică să intrăm în bucătărie. Însă dacă ne trezim cu un hoț în bucătăria noastră brusc ne este mai teamă de cuțitul din mâna hoțului decât de el ca persoană. Nu unealta este periculoasă ci omul care o mânuiește.

Majoritatea soluțiilor pe care le vei întâlni se bazează pe mișcări complexe de controlare a mâinii agresorului cu cuțitul. Sunt spectaculoase, însă de cele mai multe ori ineficiente în situații reale, în care agresorul atacă cu viteză mare și repetat iar tu ești plin de adrenalină și controlul mișcărilor fine îți este suprimat.

Dacă încerci să controlezi mâna agresorului cu cuțitul vei pierde în majoritatea cazurilor. Oricât de puternic ai fi, este posibil ca agresorul să fie mai puternic decât tine. Oricât de rapid ai fi, agresorul are avantajul inițiativei și al surprizei. Chiar dacă ști tehnici de imobilizare sau de manipulare a brațului agresorului este posibil să nu îți iasă din cauza stresului sau al mâinilor transpirate / ude. Chiar dacă fixezi mâna cu cuțitul, un agresor eficient te va lovi cu mâna liberă sau cu picioarele. În majoritatea situațiilor vei pierde controlul și vei reveni la situația inițială în care cuțitul se apropie din nou de tine.

Singura soluție funcțională este să lovești agresorul cât mai repede.

Lovind agresorul, îi provoci durere. Chiar dacă nu este mare, va fi suficientă să îi distragă atenția. Mintea lui va comuta instantaneu și involuntar de la atac la apărare, cel puțin pentru câteva fracțiuni de secundă. Iar acest timp este suficient pentru tine să continui cu o altă lovitură. Astfel, ții mintea agresorului ocupată cu apărarea iar acesta nu mai are cum să continue cu atacul.

Mike Tyson, campion mondial la box, spunea că toată lumea are un plan până primește un pumn. Bineînțeles că agresorul tău are un plan când se apropie de tine. Poate se gândește să te împungă repetat, cu viteză mare. Poate vrea să te taie repede în mai multe zone ale corpului. Însă partea bună pentru tine este că nu contează ce planuri are el!

În momentul în care își pregătește atacul sau se apropie prima dată cu cuțitul de tine, tu îl lovești. Garantat, toate planurile lui se spulberă. Astfel, tu nu va trebui să faci față unui atac repetat cu cuțitul ci doar primei tentative. Iar apoi singura ta preocupare este să îl lovești suficient de repede și de mult ca să îl aduci într-o stare în care să nu îți mai poată face rău.

Imaginea de la începutul articolului este foarte relevantă: atenția mea nu este la cuțit ci la lovitura pe care o dau agresorului. După o lovitură la cap cuțitul nu va mai reprezenta aproape nici un pericol.

În decursul timpului am avut mai mulți cursanți care erau pesimiști chiar și după ce le-am explicat detaliat cum funcționează tehnicile de apărare a atacurilor cu cuțitul din Krav-Maga. Ei erau convinși că tehnicile nu ar fi funcționat pe ei, dacă ei ar fi fost agresorii. Considerau că orice ar fi făcut potențiala victimă, ei ar fi tăiat-o sau împuns-o în continuare până când aceasta ar fi căzut într-o baie de sânge.

În aceste cazuri am o singură soluție: să îi ajut să simtă pe pielea lor efectul tehnicilor. Astfel, le dădeam o cască de protecție cu grilaj în față – ca să simtă loviturile însă să nu fie răniți. Le dădeam un cuțit de antrenament din lemn – destul de dur și ascuțit ca să rănească la împungere. Alegeam una dintre tehnicile predate și exersate anterior, în care ei nu aveau încredere.

Astfel, ei știau foarte bine cum voi răspunde, când și cum mă voi mișca. Singura condiție pe care trebuiau să o respecte era felul în care mă atacau inițial. Apoi aveau libertate deplină în acțiune: puteau să mă atace și să mă lovească cum doreau ei, oricât de repede și oricât de variat. De fiecare dată le vedeam zâmbetul încrezător că vor putea demonstra că au dreptate.

Ne așezam față în față, ei cu casca în cap și cuțitul în mână iar eu cu mâinile goale și fără protecții. Ei puteau să se miște în jurul meu și să mă atace oricând doreau. În timp ce ei își pregăteau în minte succesiunea de atacuri, eu așteptam liniștit să se apropie suficient de mult să pot acționa. Iar apoi, brusc, pornea încrezător atacul…

Eu acționam așa cum repetasem anterior și cum ne înțelesesem prealabil. Mă mișcam cu viteză mai mare pentru că eram atacat cu viteză maximă. Și loveam ușor în cască în loc să opresc lovitura de pumn la câțiva milimetri de fața lor. Rezultatul? Șoc total! Cursanții încremeneau pentru 1-3 secunde, în care aș fi putut să îi lovesc unde și cum aș fi dorit.

Zâmbetul încrezător și superior de la început se transforma în nedumerire iar apoi încrâncenare. Îi invitam să mai încerce încă o data, deoarece prima data nu au fost pregătiți să fie loviți. Bucuroși, acceptau. Erau convinși că a doua oară vor putea să își pună în aplicare planul de a mă răni, eventual evitând lovitura mea de pumn.

Dezamăgire totală… Ca să ajungă să mă atingă cu cuțitul trebuiau să se apropie de mine. Punând energie și atenție în mișcarea rapidă de atac cu cuțitul nu aveau cum să evite lovitura de pumn. Iar apoi, oricât de determinați ar fi fost înainte, creierul lor refuza să mai acționeze o perioadă de timp. Și când reușeau să acționeze era deja prea târziu – eu eram în control: îi loveam și îi puneam în poziții din care nu mă mai puteau răni.

Inițial îi loveam cu forță mică în cască. Scopul meu era să le dau o lecție, nu să îi anihilez. Totuși, șocul perceput de creier era destul de mare, chiar dacă era atenuat de buretele gros al căștii. Dacă insistau, măream gradual intensitatea loviturii. După 2-3 încercări renunțau toți pentru că îi durea capul prea tare. Iar asta se întâmpla după câte o singură lovitură, nu după o succesiune de lovituri cum aș fi procedat în realitate.

Bineînțeles, ajungeau toți să (își) recunoască că nu pot răni (prea mult) o persona antrenată corect. Continuau să exerseze cu colegii lor, care reușeau să îi oprească la fel de eficient. Apoi exersau și ei apărarea și vedeau că este ușor să oprești un agresor dacă acționezi corect.

În concluzie, majoritatea tehnicilor de apărare a atacurilor cu cuțitul pe care le vezi în filme sau în demonstrații NU funcționează în situații reale. Însă tehnicile din Krav-Maga funcționează foarte bine. Asta nu înseamnă că vei putea să eviți întotdeauna să fi rănit ci că vei avea șanse reale de a scăpa nevătămat sau cu o rană superficială. Faptul că ști să înoți nu îți garantează că vei supraviețui când cazi într-un râu învolburat ci doar îți oferă mult mai multe șanse de supraviețuire în comparație cu cineva care nu știe să înoate.

Alege să te educi, să te pregătești înțelept pentru orice eventualitate. Este mai bine să ști cum să te aperi și să nu ai nevoie să o faci niciodată, decât să fi atacat și să nu ai opțiuni viabile. Nu îi asculta pe cei care nu au găsit încă o tehnică eficientă și care sunt suficient de inconștienți și de aroganți să afirme că nici nu există.

În cine alegi să ai încredere – în antrenorul care pregătește fotbaliștii sau într-un fan cu “o bogată experiență” de comentat în fața televizorului? Experiența directă este singura relevantă – alege-ți un antrenor bun iar apoi coboară în teren pentru a implementa ce ai învățat. Iar dacă nu funcționează schimbă antrenorul.

Participă la un curs de autoapărare pentru a testa pe viu eficiența tehnicilor.

Te invit să citești în secțiunea IMPRESII despre experiențele pe care le-au avut persoane ca și tine la cursurile de autoapărare și Krav-Maga. Și îți recomand să participi la următorul curs intensiv pe care îl organizez. NU este necesar să ai o statură impresionantă, forță, mobilitate sau rezistență. Cursul este conceput pentru persoane obișnuite, ca mine și ca tine.

Citește celelalte Articole și urmărește Filmările de pe acest site. Acestea conțin foarte multe informații utile care te pot ajuta să îți schimbi perspectiva, să devii mai puternic și să te simți mai în siguranță. Iar pentru a afla despre următoarele cursuri poți să te abonezi la Noutățile prin e-mail și să dai Like paginii de Facebook.

Iar dacă ai nevoie de un sfat personal, nu ezita să mă întrebi!

Fii conștient și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor Krav-Maga, centura neagră

[ În imagine László Pethő demonstrează o apărare împotriva unui atac cu cuțitul. ]

Dacă ai găsit informații interesante, te invităm să dai Share sau să trimiți articolul și prietenilor tăi. Mulțumim!