Când ne uităm la persoane pe care le considerăm evoluate spiritual și echilibrate emoțional, observăm câteva caracteristici comune ale lor: trăiesc în clipa prezentă, manifestă iubire și acceptare necondiționate. Din punctul meu de vedere, aceste persoane au reușit să renunțe la toate atașamentele care le sufocau adevărata libertate și împlinire. Ele au ales să se redescopere în prezent și să nu se lase definite de trecutul lor.

Ce este atașamentul?

Ca organisme biologice am avut nevoie de atașamente pentru a prefera alimentele comestibile și hrănitoare, adăposturile care ofereau protecție mai mare și proximitatea părinților. Ca ființe sociale am avut nevoie de atașamente pentru a ne sprijini în asigurarea siguranței și a resurselor de trai. De asemenea, a fost necesar să fim atașați rolului nostru din trib pentru a ne desfășura mulțumiți și implicați sarcinile caracteristice. Fără atașamente puternice nu am fi supraviețuit, nici ca indivizi și nici ca societate.

Însă, peste instinctele primare avem atât o rațiune cât și un subconștient care lucrează și cu noțiuni abstracte. Acestea nu analizează doar momentul prezent ci își reamintesc evenimentele trecute și estimează evenimentele viitoare. Iar aceste abilități ne-au ajutat să ne dezvoltăm și să devenim tot mai independenți de factorii de mediu. Învățând din experiențe și făcând prognoze putem să ne planificăm acțiunile astfel încât să trăim în siguranță și bunăstare. Singura problemă este că în acest proces am scalat inclusiv atașamentul...

Inițial, atașamentul era unealta pe care noi o foloseam să obținem resursele minime pentru supraviețuire. În prezent, atașamentul este stăpânul care ne conduce viețile, punându-ne la lucru să obținem tot mai multe resurse și punându-ne să luptăm pentru a le păstra doar pentru noi. Noi am devenit sclavii aplicării nepotrivite și exagerate a unei abilități proprii. Partea interesantă este că nu doar că nu dorim să ne eliberăm ci ne apărăm acest stăpân cu toate forțele, crezând că doar el ne poate oferi siguranța și fericirea... Am pierdut din vedere scopul atașamentului (ce dorim să obținem) și ne-am focusat pe elemente intermediare (căi posibile de a obține).

Trăim într-o societate în care atașamentul este probabil cea mai promovată și apreciată caracteristică personală și socială. Suntem învățați / dresați să ne atașăm nesănătos iar apoi suntem manipulați prin atașamentele formate. Suntem mințiți continuu că singura cale spre fericire este cea de a crea atașamente mai puternice față de obiecte, activități, persoane sau grupuri. Suntem manipulați să renunțăm la instinctele noastre naturale sănătoase și să ne cream imagini proprii artificiale pentru a fi acceptați de către cei de care avem nevoia să ne atașăm.

Tipuri de atașamante

Ca și copii mici, ne atașăm de părinți. Este un atașament natural, instinctiv, necesar și sănătos, de care avem nevoie pentru a supraviețui și pentru a învăța cum să trăim pe cont propriu.

Treptat, părinții sunt cei care transmit copiilor atașamentele nesănătoase proprii. De exemplu, ideea că legătura de sânge este mai importantă decât grija și iubirea efectiv manifestate este extrem de nocivă. Copiii sunt efectiv dresați să se atașeze de părinți, chiar dacă aceștia sunt manipulatori, agresivi sau neglijenți. Sunt cei care vor respinge iubirea și ajutorul dezinteresat al unui străin și vor cerși înțelegerea și iubirea de la un părinte doar pentru că ”au o legătură de sânge”. Copiii învață că rezultatele dorite sunt mult mai puțin importante decât atașamentul de anumite persoane.

Pe măsură ce copilul crește și își lărgește spațiul de observare și acțiune în afara familiei, este educat să se atașeze de o clasă, de o școală, de un grup de prieteni și chiar de anumite activități. El este educat să se definească prin atașamente față de grupuri și față de rezultatele apreciate de aceste grupuri. Din nou, nu contează cine este el și ce potențial are - este mai important să se atașeze de valorile și regulile grupului. Iar o dată atașamentul format, el va fi șantajat continuu pentru a rămâne în parametrii grupului.

De asemenea, copiii sunt educați să se atașeze de anumite principii, teorii și valori. Majoritatea acestora sunt specifice unei anumite culturi și perioade istorice. Cunoașterea și înțelegerea evoluează în timp, astfel că atașarea prea puternică de orice teorie ne împiedică să acceptăm idei noi, revoluționare. Există culturi extrem de diferite pe glob și atașamentul prea puternic față de una dintre ele ne împiedică să vedem sau chiar să adoptăm principii mai benefice din alte culturi. Progresul omenirii a fost posibil tocmai datorită celor care au reușit să transceadă aceste bariere.

Treptat, unii își formează atașamente față de grupuri mai abstracte, cum ar fi o cultură, o națiune sau o religie. Alții se atașează de persoane individuale sau de grupuri mici, cum ar fi un actor, un sportiv, o formație muzicală sau o echipă de fotbal. Deoarece de mici au fost dresați să își derive valoarea personală din atașamentele formate, ei au impresia că valoarea grupului sau a persoanei se răsfrânge automat asupra lor. Religia ”mea” este cea corectă, deci eu sunt o persoană corectă. Cântărețul ”meu” este faimos, deci eu sunt un fin cunoscător al muzicii. Echipa ”mea” de fotbal câștigă, deci eu sunt un câștigător. Elevii ”noștri” sunt olimpici, deci eu sunt deștept.

Avem și atașamentul față de rezultatele proprii, care este inoculat copiilor atât de către părinți cât și de către școală: ”ești valoros dacă obții acest rezultat”. Treptat, renunțăm la a accepta realitatea cu suișuri și coborâșuri, cu rezultate și eșecuri, și ne atașăm de imaginea noastră de învingător sau om de succes. Ignorăm părțile din noi care nu ne convin și le scoatem la înaintare pe cele care credem că ne avantajează. Un exemplu perfect l-am întâlnit în serialul ”Married... with Children”, în care Al Bundy se definea printr-un gol marcat într-un joc de fotbal din liceu. El s-a atașat de un succes al lui și se definea prin el, chiar dacă pentru restul vieții lui a rămas mediocru.

Un atașament omniprezent este cel față de acumularea de obiecte fizice și față de activități. Capitalismul, întreaga societate de consum se bazează pe crearea atașamentelor artificiale și pe manipularea acestora în vederea consumului exagerat. Indiferent că este vorba de un telefon, de o casă, de un festival sau de un city break, suntem mințiți că mai mult înseamnă mai bine. Suntem manipulați să ne atașăm de obiecte și activități pentru a ne deriva fericirea din acestea. Însă nu realizăm că acestea sunt doar căi posibile spre fericire, căi care sunt pervertite de nevoia de a avea tot mai mult. Nu avem cum să fim fericiți dacă suntem într-o cursă continuă de acumulare și nu ne putem relaxa.

Cum ne influențează atașamantele?

Problemele mari ale atașamentelor sunt că nu ne permit să ne dezvoltăm (rămânem în memoria experiențelor trecute) și că le permit vieții și altor persoane să ne manipuleze foarte ușor. Dacă eu mă definesc prin atașamente, practic eu nu am o identitate proprie, o valoare proprie. Astfel, voi fi destabilizat grav de fiecare dată când pierd ceva sau când apare o versiune ”mai bună”. Dacă sunt atașat prea tare de rolul de mamă și copilul pleacă, voi fi devastată. Dacă sunt atașat prea tare de rolul de soț iar soția divorțează, voi fi devastat. Dacă sunt atașat prea tare de o echipă de fotbal și ea retrogradează, voi fi devastat.

Atașamentul poate fi inițial un colac de salvare care oferă protecție, valoare, apreciere și iubire. Însă exagerarea lui printr-o legătură prea puternică generează dependența. Iar colacul de salvare se poate transforma într-o piatră de moară care te duce la fund. Deci, din punctul meu de vedere, atașamentul este o unealtă care trebuie folosită înțelept. Este perfect să fiu atașat puternic de valori fundamentale, cum ar fi sinceritatea, colaborarea sau iubirea. Este perfect să mă atașez mai tare de anumite persoane, însă să pot desface aceste atașamente dacă drumurile noastre se despart. Este perfect să mă atașez de activitățile mele zilnice, dar să pot să le schimb ușor dacă este necesar. Este ideal să îmi clădesc imaginea și să îmi iau energie din realizările mele anterioare, însă este nociv să mă atașez de ele.

Atașamentul duce la posesivitate, lăcomie și la nevoia de a apăra aceste legături. Indiferent dacă sunt atașat de o cultură, de o religie, de o familie sau de o echipă, cu cât legătura mea este mai puternică cu atât mă voi simți mai amenințat dacă obiectul atașamentului meu este amenințat. Iar pentru că de multe ori ajung să îmi deriv aproape întreaga valoare din aceste atașamente, amenințarea percepută este extrem de intensă. Astfel, oamenii sunt în stare de răutăți și violențe grave pentru a-și apăra obiectul atașamentul deoarece transferă acestuia nevoia lor personală de supraviețuire. Conflictele bazate pe diferențe de etnie, religie, sex etc. sunt alimentate de exagerarea atașamentelor față de creații artificiale ale oamenilor. Oamenii uită să își împartă resursele și să se vadă între ei în primul rând ca oameni...

Detașarea de atașamente

La un moment dat am citit despre un om de succes, cu o afacere prospera și o familie armonioasă. Într-o zi când avea probabil vreo 50 ani a ieșit  în curte să își ardă toate diplomele, certificatele și alte hârtii care ilustrau cunoștințele și realizările lui de o viață. Soția l-a văzut și l-a întrebat foarte surprinsă ”De ce faci acest lucru?” Iar el a răspuns cu căldură: ”Le ard pe toate pentru că nu vreau să fiu definit prin realizările mele de până acum. Nu vreau să continui să trăiesc în continuare prin memoriile de până acum. Vreau să mă eliberez de trecut și să fiu ca un caiet cu paginile goale în care să scriu orice îmi doresc să trăiesc și să devin în continuare.” Acest om a ales să renunțe la atașamentele față de realizările lui și să fie liber să aibă experiențe și realizări noi.

Ceva similar mi s-a întâmplat și mie în urmă cu vreo doi ani când am scăpat pe jos un hard disk pe care aveam toate pozele pe care le făcusem în viața mea până atunci. Aveam peste 15.000 de poze și filmări întinse pe peste 30 de ani de viață. Erau inclusiv poze pe care le digitizasem si aruncasem originalele de pe hârtie sau film. Discul s-a defectat și nu am mai avut acces la nici o poză, la nici o amintire palpabilă. Inițial m-am interesat cum aș putea recupera datele, însă am avut noroc că prețul era mare și probabilitatea de succes mică. Atunci mi-am amintit de povestea de mai sus și am considerat că universul mi-a transmis un semn că este timpul pentru mine să renunț la aceste atașamente. Atunci am realizat că discuția de acum cu o persoană este mai importantă decât cea de acum 10 ani, că privitul peisajului din excursia de acum este mai importantă decât peisajul de acum 5 ani, că emoția pe care o trăiesc acum este mai importantă decât orice alte emoții am simțit în trecut. Am realizat că este infinit mai bine să îmi trăiesc viața activ în fiecare moment decât să mă pierd în amintiri de mult expirate. Faptul că am avut o viață bogată până acum nu trebuie să mă limiteze ci să îmi ofere modelul de a trăi în continuare experiențe noi.

Îți doresc succes în a te detașa suficient de atașamente încât să le poți folosi așa cum au fost ele proiectate: ca unelte pentru a obține rezultatele reale pe care ți le dorești - siguranță, acceptare, iubire, fericire, creștere! Fii flexibil și îmbrățișează noul din viața ta! Trăiește acum și aici!

Citește celelalte Articole și urmărește Filmările de pe acest site. Acestea conțin foarte multe informații utile care te pot ajuta să îți schimbi perspectiva, să devii mai puternic și să te simți mai în siguranță. Iar pentru a afla despre următoarele cursuri poți să te abonezi la Noutățile prin e-mail și să dai Like paginii de Facebook.

Dacă ai nevoie de un sfat personal, nu ezita să mă întrebi!

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România

_{[ Imagine de pe wallpapersafari.com ]}

Dacă ai găsit informații interesante, te invităm să dai Share sau să trimiți articolul și prietenilor tăi. Mulțumim!