În luna august am petrecut câteva săptămâni pe munte împreună cu persoane cu care aveam în comun dragostea de natură, libertatea de exprimare și comunicarea armonioasă. A fost o atmosferă prietenoasă, iar puținele tensiuni care apăreau erau repede dezamorsate. Cei care percepeau o agresiune verbală sau emoțională îndreptată asupra lor se retrăgeau iar potențialul agresor se liniștea așa cum se stinge un foc pe care nu mai pui lemne. Era simplu să nu te simți presat să lupți cu nimeni pentru un anumit avantaj deoarece contextul îți oferea libertate deplină în a-ți muta cortul, în alegerea altor activități interesante și în interacțiunea cu persoane mai prietenoase. Totuși, chiar și în acest context am ales să predau cursuri de autoapărare.

De ce am ales să predau autoapărare unor persoane care nu ajungeau în situații conflictuale grave? Deoarece contextul respectiv de siguranță era unul particular și limitat în timp. Deoarece în timp ce noi eram pe munte într-o oază de cooperare și înțelegere, într-un atac terorist din centrul Barcelonei mureau 14 persoane iar alte 100 erau rănite. După atentat analistul politic Bogdan Chirieac declara: ”Spun un lucru îngrozitor în acest moment. Din nefericire, astfel de atacuri îngrozitoare devin un fapt divers. Întrebarea nu mai este dacă va mai avea loc un asemenea atac, ci doar când și unde, atât.” Între timp participanții la tabăra de pe munte s-au întors acasă, în diferite orașe din lume, expunându-se astfel riscului de a fi atacați în orice moment al vieții lor pașnice.

Mie nu îmi plac agresiunile de nici un fel. Încerc să nu fiu agresiv și încerc să păstrez în jurul meu persoane pașnice. Și de cele mai multe ori îmi reușește. Însă singura persoană pe care o pot controla sunt eu. Nu pot controla întotdeauna cine trece pe lângă mine pe stradă, cine se așează lângă mine în autobuz, cine dansează lângă mine în club, cine îmi cere o țigară pe o alee întunecată la fel cum nu pot controla șoferul care trece în viteză pe culoarea roșie a semaforului. Pot să acționez preventiv, însă - pentru binele meu - trebuie să accept că este posibil ca la un moment dat să fiu agresat în orice loc, chiar și în plină zi între sute de alți oameni.

Persoanele pașnice au impresia că pot să discute rațional cu un agresor. Că pot apela la niște principii morale acceptate de societate. Însă se înșeală... Un asemenea om ”rău” nu gândește ca o persoană obișnuită. Majoritatea persoanelor nici nu își pot imagina cum gândește un agresor și cum de poate acționa atât de îngrozitor. Adevărul este că din start aceste persoane au alte principii morale sau o lipsă de autocontrol emoțional. Pentru ele este acceptabil și de multe ori chiar merituos să agreseze alte persoane. Suferința victimei este ceva căutat și apreciat. Deoarece logica lor îi îndreptățește să facă rău, agresorii înțeleg un singur limbaj: cel al agresiunii. Nu vor fi opriți de suferința emoțională sau fizică a victimei (din contră - vor căuta să o intensifice) ci doar de propria lor suferință sau incapacitate fizică de a continua.

Revenind la cursul de autoapărare pe care l-am ținut pe munte, la un moment dat le spuneam cursanților ”corpul uman este o armă letală”. Iar o persoană care era în trecere a intervenit spunând ”corpul uman este iubire”. Aveam dreptate amândoi: corpul uman este o unealtă, care poate fi folosită atât pentru a oferi iubire unei persoane dragi cât și pentru a opri un agresor. Însă este vital să înțelegem că cele două utilizări nu se exclud ci - din contră - se potențează reciproc. Iubirea ne ajută să simțim și să înțelegem agresorul iar cunoștințele de autoapărare ne oferă posibilitatea de a acționa liber, fără teama de a fi răniți fizic sau emoțional. În plus, corpul nostru este singura ”armă” pe care o avem permanent cu noi. Este nepractic să ne bazăm siguranța pe arme albe sau de foc deoarece de cele mai multe ori nu le avem la noi, nu apucăm să le folosim sau este ilegal să le folosim.

De ce este important să ”iubim” agresorul? Deoarece această abordare ne poate ajuta să dezamorsăm un conflict. Simțind și înțelegând agresorul avem șanse să îi răspundem astfel încât furia sau nemulțumirea lui să se estompeze. Astfel, în primul rând e nevoie de un om ”bun” care să minimizeze efectele negative ale unei agresiuni. Iar la cursul de pe munte aveam doar oameni buni, ceea ce era perfect. Însă ce ne facem cu situațiile în care agresorul este un om ”rău” iar noi nu îl putem evita? Am primit o mulțime de răspunsuri de genul: ”aleg să nu reacționez”, ”aleg să fug”, ”strig după ajutor”, ”îl las să facă ce vrea și sper să scap ușor”, ”aplic o tehnică văzută în filme”. Fiecare strategie poate funcționa în anumite situații particulare. Însă ce te faci dacă ești agresat tot mai violent, dacă plimbi copilul în cărucior și nu poți fugi, dacă nu vine nimeni să te ajute, dacă agresorul nu se mai oprește, dacă tehnica improvizată nu funcționează?

Soluția este ”să te pricepi la violență”. Să fi pregătit atât să iubești cât și să oprești eficient agresorul. În beneficiul tău și al celor dragi ție. Iar a te pricepe la violență înseamnă că trebuie să înțelegi cum apar situațiile tensionate, cum se agravează, cum începe violența, cum se derulează, cum poate fi oprită. Este foarte important să înțelegi procesul și este la fel de important să cunoști tehnicile necesare pentru a-l opri. O tentativă de oprire nepotrivită sau ineficientă doar va înfuria agresorul mai tare și îți va îngreuna situația. Astfel, eu predau autoapărare tocmai pentru cei care doresc să știe când și cum să acționeze. Atât pentru a se apăra pe ei înșiși cât și pentru a putea interveni eficient în ajutorarea altor persoane agresate.

Am început recent să le pun o întrebare celor care afirmă că nu e corect să răspunzi agresiunii cu agresiune atunci când nu ai nici o altă soluție să te aperi. Îi întreb de ce își iubesc agresorul mai mult decât pe ei? De ce emoțiile și corpul agresorului merită mai multă iubire decât emoțiile și corpul propriu? Dacă iubești, trebuie să te iubești și pe tine. Mai mult chiar, trebuie să te iubești în primul rând pe tine. Dacă iubești și nu oprești agresorul, riști ca el să te omoare și să se piardă o ființă ”bună”. Dacă oprești agresorul și el moare, se va pierde o ființă ”rea”. Oare ce este mai benefic pentru umanitate și pentru familia ta: să protejezi binele sau răul?

Multe femei sunt oripilate când le descriu cum pot să scoată ochii unui bărbat care le violează, pentru a putea ieși de sub el și a reduce riscul de a fi urmărite când fug. Și - din păcate - multe dintre ele ar prefera mai degrabă să se lase violate decât să rănească cu adevărat violatorul. Însă, aceleași femei ar fi în stare să sfâșie fără ezitare același bărbat care le-ar viola fiica... Deci, nu actul în sine este problema ci motivația. Iar prin felul în care predau încerc să schimb percepția cursanților mei, astfel încât să aibă motivația necesară pentru a se apăra pe sine.

Dintr-o altă perspectivă, dacă tu ai fi atacat(ă) astăzi pe stradă și ai cere ajutor, oare ce fel de oameni ți-ai dori sa fie în apropiere? Omeni ”normali” care de frică nu intevin sau se îndepărtează? Oameni ”buni” care încearcă să convingă verbal - de la distanță - agresorul în timp ce acesta continuă să te lovească? Oameni ”buni” care încearcă să intervină, dar neștiind cum să o facă sunt răniți de agresor înainte ca acesta să se reîntoarcă la tine? Oameni ”buni” care comentează evenimentul pe Facebook și îți trimit toata iubirea și susținerea lor? Sau ”oameni buni care se pricep la violență” și intervin imediat pentru a te scăpa de agresor? Încearcă să nu dai imediat un răspuns clișeu. Închide ochii, imaginează-ți situația în care ești lovit(ă) repetat de mai mulți indivizi, te doare tot corpul, ești îngrozit(ă), ești rănit(ă)... Și acum poți răspunde: ce fel de persoane ai dori să fie în apropiere?

Sper că te-am convins (dacă mai era nevoie) că este extrem de important să ai cunoștințe minime de autoapărare. Să înveți o artă marțială oarecare - ajută. Să înveți un sport de contact - este mai bine. Însă de cele mai multe ori aceste variante nu sunt suficiente. Pentru că au limitări, atât în modul de abordare a conflictelor cât și în tehnicile folosite. Fiecare artă marțială și sport de contact funcționează perfect în contextul pentru care au fost create. Scoase din context devin în cel mai bun caz ineficiente. Ar fi ca și cum te-ai duce la un dermatolog să se ocupe de fractura ta deschisă de tibie... Astfel, dacă vrei să fii eficient în conflictele de stradă învață ceva creat special pentru conflictele de stradă, special pentru oameni obișnuiți - femei, bărbați și copii - fără condiție fizică, atacați de mai mulți agresori înarmați. Învață Krav-Maga.

Citește celelalte Articole și urmărește Filmările de pe acest site. Acestea conțin foarte multe informații utile care te pot ajuta să îți schimbi perspectiva, să devii mai puternic și să te simți mai în siguranță. Iar pentru a afla despre următoarele cursuri poți să te abonezi la Noutățile prin e-mail și să dai Like paginii de Facebook.

Iar dacă ai nevoie de un sfat personal, nu ezita să mă întrebi!

Fii conștient și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor Krav-Maga, centura neagră