Părinții vor să le ofere cea mai bună viață copiilor. Pentru majoritatea părinților binele copiilor este prioritar, înaintea binelui propriu sau al relației cu partenerul de viață. Singura problemă este că de foarte multe ori ceea ce părinții consideră că este benefic dezvoltării copiilor creează pe termen lung mai multe probleme decât beneficii...

Ia un pui al oricărei specii de animal sălbatic și crește-l acasă cu cea mai mare dragoste. Oferă-i afecțiune, mâncare bună, adăpost și protecție față de prădători. Iar după câțiva ani dă-i drumul în natură. Cum crezi că se va descurca? Va ști cum să își construiască un adăpost? Va ști cum să își caute / prindă mâncarea? Va ști cum să se apere de prădători? Va ști cum să interacționeze cu indivizi din aceeași specie?

Oare de ce credem că educația unui pui de om este diferită? Este adevărat, copiii nu vor fi niciodată izolați complet de societate. Însă interacțiunile acestora în familie și societate sunt din ce în ce mai controlate, mai artificiale și mai reduse. Copiii comunică tot mai puțin cu alți copii și adulți, în contexte tot mai specifice. Tot mai mulți copii cresc fără să înfrunte probleme mari sau fără să fie nevoiți să își formeze strategii optime de supraviețuire.

Rolul real al părinților este să formeze tineri care să se descurce perfect pe cont propriu.

Tinerii trebuie să poată trăi independent, să știe și să poată lua singuri deciziile potrivite pentru binele lor. Părinții le pot oferi din când în când câte o mână de ajutor, însă nu trebuie să fie scaunul cu rotile în care se deplasează tinerii fără efort.

Astfel, părinții au două datorii vitale în procesul de educare al copiilor:

1) Să își călească copiii învățându-i să soluționeze provocările reale

”Dă-i omului un pește și va avea de mâncare o zi. Învață-l să pescuiască și va avea de mâncare toată viața.” Proverb chinezesc

Micile agresiuni verbale / fizice între colegi de clasă sau de joacă, notele mici la școală, pierderea anumitor jocuri / concursuri intelectuale sau sportive, refuzuri sau dezamăgiri din dragoste, excluderea din anumite cercuri etc. sunt toate provocări care ajută la modelarea caracterului.

Practic, caracterul este un set de norme și reacții la stimulii exteriori. Majoritatea părinților se concentrează exclusiv pe asimilarea normelor de către copii, însă acestea nu sunt suficiente fără reacțiile potrivite. Iar reacțiile se formează prin expunerea graduală la provocări tot mai mari.

La fel cum un mușchi se dezvoltă prin solicitarea lui repetată, și abilitățile de supraviețuire în viață se dezvoltă prin solicitări repetate. Inteligența emoțională, determinarea, perseverența – sunt abilități care se formează prin experimentare. Teoria imprimă direcția de dezvoltare, însă drumul trebuie parcurs de fiecare persoană în parte.

2) Să le ofere exemplul lor personal de abordare a provocărilor

”Copiii sunt mașini de copiat.” Zoltan Veres

Până la vârsta de aproximativ 7 ani creierul copiilor nu este suficient de dezvoltat pentru a înțelege cu adevărat argumentele raționale și toate implicațiile acestora. Din acest motiv, copiii învață aproape exclusiv prin copierea părinților. Prin copierea atitudinilor și comportamentelor acestora, nu prin urmarea indicațiilor primite!

Astfel, este mai important exemplul personal decât orice indicații sau recomandări verbale. Vrei ca copilul tău să citească? Citește tu cel puțin atât cât ți-ai dori să citească el. Vrei să facă sport? Implică-te și tu într-o activitate sportivă. Vrei să învețe bine? Urmează și tu cursuri de perfecționare profesională sau de dezvoltare personală. Vrei să aibă bani? Investește în educația ta financiară.

Ar trebui să ai justificări foarte bune pentru a-i cere copilului să facă ceva ce tu nu ești în stare! Simpla afirmație că vrei pentru el o viață mai bună nu este suficientă. Ca părinte trebuie să fii un exemplu, o inspirație. Asta nu înseamnă că trebuie să ai realizări mai bune decât copiii tăi în aceleași domenii, ci că trebuie să ai atitudinea pe care ți-o dorești la copii tăi.

Abordare nepotrivită

În activitatea mea interacționez cu persoane de toate vârstele care se confruntă cu agresiuni. Agresiunea verbală și fizică este prezentă peste tot în viața noastră, începând de la grădiniță. Iar rolul meu este să ajut cât mai multe persoane să conștientizeze cât de importantă este educația în acest domeniu.

Dacă copilul tău este agresați la școală iar rezolvarea ta ca părinte este exclusiv să vorbești cu profesorii și cu părinții, îți protejezi momentan copilul însă el nu va avea nici o strategie eficientă de răspuns la agresiunile viitoare (din viața de adult) în care tu nu vei putea interveni (la timp).

Copiii și tinerii sunt într-un proces continuu de căutare și (re)modelare a personalității proprii. Ei știu că părinții și profesorii îi pot ajuta într-o anumită măsură. Însă atât părinții cât și profesorii intervin doar după producerea incidentelor. Copiii sunt singuri când sunt agresați iar pentru a-și forma încrederea în ei au nevoie să știe că se pot descurca și singuri.

În plus, de cele mai multe ori părinții și profesorii nu știu nici ei mai bine decât copiii cum să se apere de agresiuni similare. Majoritatea adulților consideră că nu au nevoie să învețe despre agresiuni și autoapărare pentru că ei evită situațiile periculoase. Lor le este extrem de ușor să îi spună unui adolescent ”nu răspunde provocărilor” pentru a evita să ia bătaie.

De fiecare dată când discut cu un asemenea adult îl întreb dacă el ar putea aplica același sfat în viața lui. După răspunsul automat ”bineînțeles” îi recomand să își imagineze cum ar reacționa dacă un coleg de muncă l-ar face în fiecare zi prost / incompetent / gras / slab / urât / impotent / frigid, dacă l-ar înjura, dacă l-ar brusca fizic. Dar dacă o bună parte dintre colegi ar privi și s-ar distra de spectacol? Ar putea să stea pasiv și să își continue activitatea fără să fie influențat emoțional negativ? Câte zile, luni sau ani ar rezista? Cu ce consecințe emoționale și de sănătate?

Recomandările mele

• Dacă ai copii mici, exemplul personal este vital. Educă-te întâi pe tine, apoi fii exemplul pe care să îl copieze copilul tău. Învață autoapărare iar apoi transmite-i noile cunoștințe jucându-te cu el.
• Dacă ai copii mai mari, începe tot cu educația ta. Întâi trebuie să înțelegi fenomenul pentru a ști care este direcția potrivită pe care să i-o recomanzi copilului. Nu toate artele marțiale și sporturile de contact sunt benefice pentru protejarea față de agresiunile din viața reală.
• Apoi convinge-ți copilul să urmeze cursuri specifice de autoapărare. Decât să te îngrijorezi ce ar putea păți copilul tău când vine mai târziu acasă, când e la o petrecere, când e într-o excursie, când iese la o întâlnire etc. mai bine asigură-te din timp că știe cum să răspundă eficient dacă este agresat.

Oportunități de educare

Am predat cursuri de Krav-Maga și autoapărare pentru copii cu rezultate foarte frumoase. Însă momentan sunt implicat în educarea persoanelor de la 16 ani în sus. Dacă ești părinte și vrei să îți ajuți copiii, îți recomand să participi TU la cursuri de autoapărare. Iar apoi vei putea transmite cunoștințele dobândite copiilor tăi, prin jocuri și exerciții. Astfel, vei câștiga de mai multe ori:

• Vei ști să răspunzi eficient agresiunilor din viața ta. Te vei simți mai încrezător și mai liber să te manifești autentic.
• Vei petrece timp de calitate cu copii tăi. Aceștia te vor percepe mult mai capabil și te vor respecta mai mult. Vei îmbina educația eficientă cu distracția în familie.
• Copiii tăi vor avea o personalitate mai frumoasă, fiind mai încrezători în forțele proprii. Vor ști că se pot baza pe tine, însă vor ști și că nu vor fi neajutorați atunci când sunt fără tine.

Citește celelalte Articole și urmărește Filmările de pe acest site. Acestea conțin foarte multe informații utile care te pot ajuta să îți schimbi perspectiva, să devii mai puternic și să te simți mai în siguranță. Iar pentru a afla despre următoarele cursuri poți să te abonezi la Noutățile prin e-mail și să dai Like paginii de Facebook.

Iar dacă ai nevoie de un sfat personal, nu ezita să mă întrebi!

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România