Cu toții ne dorim ca viața noastră să se deruleze predictibil și lin, astfel încât să ajungem la destinația dorită fără evenimente neplăcute. Și cu toții încercăm să evităm eșecurile, indiferent că sunt mici sau mari. În fața provocărilor uneori renunțăm complet să înaintăm, alteori ne schimbăm direcția spre o altă destinație și doar dacă suntem foarte determinați pășim peste eșecuri pentru a ajunge la destinația inițială.

John C. Maxwell, autor recunoscut în domeniul leadership-ului, afirma: ”Diferențele dintre oamenii obișnuiți și cei realizați sunt percepția lor despre eșec și răspunsul la eșec. Nimic altceva nu influențează mai mult abilitatea oamenilor de a-și realiza dorințele minții și inimii lor.”

De ce ne temem de eșec?

Frica de eșec este probabil cea mai mare piedică din calea noastră, din viața noastră. Și ironia este că, adulți fiind, continuăm să ne autosabotăm trăind în frică.

Ne-am născut fără frici, dornici de cunoaștere și aventură. Am învățat să umblăm după multe mii de încercări nereușite și căderi, fără să ne plângem că procesul este prea lung sau prea greu. Și nici nu ne-a fost teamă să vorbim ”în public” și să facem nenumărate greșeli de exprimare. Natura știe că greșeala este o componentă necesară a evoluției iar în primii ani din viață am funcționat instinctiv pe baza acestui adevăr universal.

Ulterior am fost educați să ne fie frică, nu atât prin experiențele noastre cât prin interpretarea acestora de către cei din jurul nostru. Am văzut mulți copii mici care imediat după ce se loveau sau spărgeau ceva se uitau insistent spre mama lor. Iar reacția lor ulterioară depindea de cea a mamei: dacă mama era liniștită și zâmbea copilul își vedea mai departe liniștit de joacă, însă dacă mama se agita speriată sau se supăra copilul izbucnea în plâns. Două reacții diferite la eșec, ”copiate” de la cea mai de încredere persoană din viața lor!

În societatea noastră greșeala atrage aproape întotdeauna dezaprobare sau judecată, și de multe ori pedeapsă. Ne-am petrecut aproape 20 ani din viață într-un sistem educațional (grădiniță, școală, liceu, facultate) în care eram pedepsiți când greșeam. Și, chiar mai rău, eram etichetați în funcție de rezultatele obținute în arii foarte restrânse din viața noastră, fără să se țină cont de personalitatea noastră complexă. Părinții, educatorii, profesorii, colegii – au luat toți parte în acest proces…

În prezent, nu ne mai evaluăm în mod obiectiv. Purtăm etichetele puse de cei din jurul nostru și ne măsurăm acțiunile cu etaloanele acceptate social. Etaloane care sunt gândite pentru a forma o masă amorfă de cetățeni, fără inițiativă proprie, ușor manipulabilă. Etaloane a căror nerespectare ne amenință instinctul primar de apartenență de un grup și implicit pe cel de supraviețuire. Etaloane pe care le aplicăm la rândul nostru pe cei din jur, în încercarea de a ne integra într-un grup social sau de a ne apăra această falsă identitate.

Astfel, nu este de mirare că, din dorința de a evita orice formă de eșec, am ajuns să fim noi înșine cei mai aprigi judecători ai noștri! În loc să ne gândim la cât sunt de limitate consecințele unei greșeli și la cum să acționăm în continuare, ne preocupă mai mult ce părere vor avea ceilalți despre noi. De multe ori renunțăm chiar înainte de a începe o acțiune, de a deschide gura, doar din frica de a eșua și de a fi judecați. Viața noastră nu mai este condusă de noi, ci de părerea ”celorlalți”.

Putem evita eșecul?

Pe scurt… NU. Întrebarea nu este DACĂ vom avea probleme ci CUM ne vom descurca cu problemele atunci CÂND vor apărea. De provocări avem parte toți în viețile noastre, sub forme și la intensități foarte diferite. Să ne mințim că le vom ocoli nu ne-ar ajuta cu nimic deoarece atunci când vor veni ne vor găsi total nepregătiți și ne vor afecta mult mai rău. Pe de altă parte, gândurile îndreptate permanent către probleme ne-ar face de asemenea rău, deoarece am trăi într-un stres continuu și probabil vom reacționa disproporționat la ele când vor apărea.

”Oamenii se antrenează pentru succes atunci când ar trebui să se antreneze pentru eșec. Eșecul este mult mai întâlnit decât succesul, sărăcia este mai răspândită decât bogăția iar dezamăgirea este mai normală decât împlinirea.” J. Wallace Hamilton

Soluția optimă este să acceptăm certitudinea că problemele vor apărea, să ne pregătim pentru a le rezolva optim iar apoi să ne relaxăm și să trăim în prezent. Frica de eșec ne paralizează tocmai pentru că nu știm să acceptăm eșecul, să învățăm din el și să îl lăsăm în urmă. Eșecurile ne influențează atât de mult doar pentru că le purtăm cu noi în loc să le dăm drumul și să ne continuăm înaintarea liberi de aceste poveri. Pregătindu-ne emoțional să greșim, să eșuăm, să fim criticați sau să pierdem, ne permitem să continuăm experimentarea, învățarea și creșterea.

Care ar fi abordarea constructivă?

Provocările există și vor veni în continuare, fără să le putem opri. De cele mai multe ori vor fi mici, însă nu avem de unde ști când vor fi cu adevărat mari. Singura soluție optimă este să ne pregătim să supraviețuim celei mai mari provocări pe care ne-o putem imagina și să sperăm că aceasta nu va veni niciodată.

”Nu depășești provocările făcându-le mai mici ci făcându-te pe tine mai mare.” John C. Maxwell

Fiecare dintre noi suntem formați dintr-o ”echipă” de interese divergente. Chiar în acest moment o parte din mine este entuziasmată de ce scriu, alta ar verifica mesajele de pe Facebook, alta s-ar uita la un film, alta ar ieși la o plimbare etc. Iar eu continui să scriu doar pentru că una dintre aceste părți a preluat controlul.

Aproape întotdeauna avem dialoguri interioare divergente la stabilirea obiectivelor, activităților sau acțiunilor noastre. Ne cunoaște foarte bine instinctul de conservare, partea care își dorește ca totul să rămână neschimbat, cunoscut și comod. Ne ascultăm des și partea care ne cere să ne oferim lucruri și experiențe plăcute. Însă mai există o parte care decide să riște și să acționeze, să încerce lucruri noi – este exploratorul din noi. Evoluăm doar datorită deciziilor înțelepte luate de acest explorator, doar când ieșim din zona de confort!  Bineînțeles, există multe alte părți ale noastre, mai mult sau mai puțin conștientizate…

Instinctul de conservare va încerca să ne țină permanent într-o zonă cunoscută și călduță. Pentru el, o situație cunoscută și neplăcută este mai bună decât una necunoscută care potențial poate fi mai periculoasă. Evidențiind pericolele și dezavantajele din exterior va încerca să ne împiedice să încercăm lucruri noi. Iar dacă totuși acționăm, prin frica de eșec ne va determina să exagerăm eventualele consecințe negative. Iar exagerarea consecințelor ne duce adesea la acțiuni greșite și la renunțarea după primele eșecuri. A da vina pe alții, a nega realitatea, a ne ascunde, a răspunde urât sau disproporționat – sunt doar câteva reacții greșite foarte des întâlnite.

”Întreaga idee a motivării este o capcană. Uită de motivație. Doar fă-o.” John C. Maxwell

Ca să obținem ceea ce ne dorim în această viață, indiferent că este în plan personal sau profesional, trebuie să ne antrenăm întâi vocea interioară potrivită. Contrar părerii generale, aceasta nu trebuie motivată ci antrenată ca să preia conducerea în noi și să ne determine să acționăm. Vor exista permanent părți din noi care se vor opune, așa că în loc să încercăm să le ”convingem” mai bine ne formăm exploratorul ca lider puternic, care să se impună și să ne ducă spre împlinirea visurilor noastre.

”Viața este 10% ce se întâmplă cu mine și 90% cum reacționez la asta.” John C. Maxwell

Soluția optimă de a trece printr-un eșec ar fi ca în momentele de tensiune maximă exploratorul din noi să preia conducerea, să analizeze obiectiv situația și să acționeze din perspectiva ”ce pot face acum ca să îmbunătățesc situația?” Dar pentru ca el să poată acționa într-o situație gravă trebuie să fi fost bine antrenat anterior. Altfel nu va reuși să controleze frica, panica, nevoia de justificare, învinovățirea altora sau auto-învinovățirea, deprimarea sau alte emoții negative instalate.

Cum reacționăm la greșeală?

Avem tipare greșite de a aborda eșecul atât înainte de a se produce cât și la producerea lui.

Astfel, de foarte multe ori proiectăm în viitor temerile noastre că se va întâmpla ceva rău. De exemplu, avem emoții mari înainte de a vorbi în fața unui grup de persoane străine. Dacă nu vom reuși să ne controlăm temerile, acestea ne vor afecta capacitatea de acțiune și vom fi mai predispuși să greșim. Cea ce ne va ”confirma” că temerea inițială era justificată și va întări acest tipar nociv.

Pe de altă parte, în momentul producerii unei greșeli sau al unui eșec trecem printr-o succesiune de procese definite prin Modelul Kübler-Ross astfel: negare, furie, depresie și acceptare. În funcție de tiparele noastre, de gradul nostru de conștientizare și de autocontrol putem trece mai repede prin unele procese sau ne putem bloca o perioadă într-unul dintre acestea. Bineînțeles, varianta optimă este să ajungem cât mai repede la acceptarea situației, deoarece doar din această stare putem acționa cu adevărat obiectiv și eficient.

Din păcate, unii dintre noi continuăm să purtăm cu noi poverile unor eșecuri mulți ani sau întreaga viață. Pur și simplu rămânem blocați într-unul dintre primele 3 procese (negare, furie sau depresie), față de noi sau față de cei pe care îi considerăm responsabili.

”Când ai 20 ani îți pasă de ceea ce gândește toată lumea, când ai 40 ani te oprești din a fi preocupat de ce gândesc ceilalţi, când ai 60 ani realizezi că niciodată gândurile nimănui nu au fost în primul rând despre tine.” Winston Churchill

Eșuăm să conștientizăm că eșecul este ca o poză: reflectă doar o fracțiune de secundă din viața noastră și de multe ori imaginea este deformată de către filtrele fotografului. Un eșec nu ne definește pe noi ca persoane decât dacă alegem să îl purtăm continuu cu noi, doar dacă astfel îl transformăm într-o parte integrantă din personalitatea noastră. Judecata celorlați reflectă mai mult personalitatea și tiparele de gândire ale celorlalți decât ale noastre.

Cum m-ar ajuta Krav-Maga?

Cred că acum ești 100% de acord că nu vei putea evita la nesfârșit eșecurile. Și sper că realizezi cât de important este să te pregătești în avans ca să acționezi optim atunci când se vor produce. La fel cum ești de acord că nu poți merge la olimpiadă fără să te antrenezi bine înainte, la fel trebuie să vezi și antrenamentul tău personal în administrarea rațională și emoțională a eșecurilor.

Krav-Maga este arta marțială israeliană de autoapărare creată special pentru supraviețuirea conflictelor reale de către oamenii obișnuiți. Krav-Maga se evidențiază în special printr-un set de principii extrem de eficiente, principii care pot fi aplicate în toate aspectele vieții personale și profesionale.

În continuare voi compara abordarea optimă a unui eșec cu abordarea unei situații ipotetice în care ai fi atacat de mai mulți agresori. În cazul agresiunii fizice, eșecul ar fi încasarea unor lovituri ușoare, grave sau chiar cauzatoare de moarte. Întregul proces este scurt, vizual și cuantificabil, ceea ce ne ajută la evaluarea rezultatelor.

În cazul în care ești atacat de mai mulți agresori probabilitatea de a fi lovit (probabilitatea de eșec) este foarte mare. Dacă te focusezi pe atacul lor vei fi permanent în urma lor. Ei vor fi inițiatorii acțiunilor iar tu doar vei răspunde la acestea. De cele mai multe ori acțiunile agresorilor te vor covârși în câteva secunde, suprasaturând capacitatea ta de analiză și reacție. Iar tu vei eșua în a-ți păstra integritatea fizică.

”De ce să te îngrijorezi de lucruri pe care nu le poți controla din moment ce te poți menține ocupat cu controlul lucrurilor care depind de tine?” John C. Maxwell

Unul dintre cele mai importante principii Krav-Maga este focusarea pe atac și nu pe apărare. Nu poți controla intențiile rele ale agresorilor – poți să controlez doar ce gândești și cum acționezi TU. Alegând să te focusezi pe atac, pe acțiunile tale, alegi de fapt să inițiezi acțiunile și să fii în control. Agresori vor fi cei care vor răspunde iar tu vei avea șanse reale de a scăpa cu bine.

Similar, în cazul oricărui eșec trebuie să te focusezi pe ce poți face TU pentru tine în prezent, nu pe ceea ce s-a întâmplat deja sau fac alții în continuare. Bineînțeles, îți vei adapta constant acțiunile la mediul exterior ca să obții rezultatele pe care le dorești.

”Dacă treci prin iad, nu te opri.” Winston Churchill

În timpul unei agresiuni există o singură intenție și un singur moment: SUPRAVIEȚUIRE, ACUM. Nu îți poți permite luxul de a te proiecta în viitor și de a-ți hrăni frica. Nu ai timp să te gândești ce s-a întâmplat în urmă cu câteva secunde, nu ai timp să îți plângi de milă dacă ai fost lovit, nu ai timp să te învinovățești dacă nu ți-a ieșit o tehnică, nu ai timp să iei o pauza. Chiar dacă în acest proces nu îți iese o tehnică sau ești lovit, vital este ca tu să continui să acționezi eficient pentru eliminarea amenințărilor.

Similar, în cazul oricărui eșec trebuie să sari instant peste procesele emoționale de frică, negare, furie, depresie și acceptare pentru a te putea focusa exclusiv la acțiunea optimă în momentul prezent. Trebuie să preiei imediat controlul și să îți reașezi viața pe făgașul pe care ți-l dorești.

“Oamenii s-ar putea să audă cuvintele tale, dar sigur simt atitudinea ta.” John C. Maxwell

Te invit să te gândești la faptul că mesajele noastre sunt transmise în proporție de 55% prin limbajul non-verbal, 38% prin limbajul paraverbal și numai 7% prin cuvinte. Majoritatea oamenilor fac eforturi să își controleze vorbirea, cuvintele care le ies din gură. Ce nu realizează este că frica, frustrarea, mânia, depresia și toate celelalte emoții pe care încercă să le ascundă sunt transmise oricum și recepționate mai mult sau mai puțin conștient de către interlocutor.

Un curs eficient de supraviețuire prin Krav-Maga te va ajuta să lucrezi la mecanisme adânc înrădăcinate în personalitatea ta. Vei conștientiza o mulțime de lucruri utile, însă în paralel îți vei înlocui și tipare nocive cu altele constructive. Realizând că te poți apăra fizic de mai mulți agresori îți va crește foarte mult încredere în tine. Vei fi mai puternic emoțional și vei fi mai pregătit să iei decizii importante în fracțiuni de secundă.

Și, poate una dintre cele mai importante realizări: vei învăța să accepți eșecurile, să treci de ele și să continui să acționezi în interesul tău oricât de sumbră ar părea realitatea. Nu este despre ceea ce înveți teoretic, ci despre ceea ce devii!

”Pesimistul se plânge de vânt. Optimistul îl așteaptă să se schimbe. Liderul ajustează velele.” John C. Maxwell

Mai ales dacă ești un LIDER ai nevoie să ști să treci repede și constructiv peste eșecuri. Însă ști ce e interesat? Ști sigur că ești un lider când ai sute de oameni în subordine. De asemenea, poți conduce o echipă de câteva persoane. Însă poți fi liderul grupului tău de prieteni. Sau poți fi liderul familiei tale. Însă mai mult ca sigur ești liderul propriei tale vieți! De cine vrei să depindă viața ta - de ceilați sau de visurile și deciziile tale?

Cum aș putea învăța și eu?

Citește celelalte Articole și urmărește Filmările de pe acest site. Acestea conțin foarte multe informații utile care te pot ajuta să îți schimbi perspectiva, să devii mai puternic și să te simți mai în siguranță. Iar pentru a afla despre următoarele cursuri poți să te abonezi la Noutățile prin e-mail și să dai Like paginii de Facebook.

Iar dacă ai nevoie de un sfat personal, nu ezita să mă întrebi!

 
Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor Krav-Maga, centura neagră