Dacă aș afirma că se simt bine de la început sau tot timpul, as minți. Le este greu să decidă să vină la primul curs și le este greu să continue. Însă dacă perseverează ajung la un nivel superior de conștientizare și de încredere în sine. Ajung să se simtă mai bine atât cu ele însele cât și în orice grup social.

Te invit să citești în secțiunea IMPRESII despre experiențele pe care le-au avut zeci de participante la cursurile de autoapărare și Krav-Maga pe care le-am organizat. Indiferent de vârsta lor (între 5 și 48 ani) sau de durata participării la cursuri (între 2 ore și 3 ani), aceste femei au suferit transformări care le-au îmbunătățit toate aspectele vieții lor.

Afirmația “femeile sunt mai slabe decât bărbații” este falsă

Probabil singura diferență majoră între femei și bărbați (în acest context) este percepția socială asupra capacităților și rolurilor lor. Femeile sunt văzute și educate ca fiind delicate, fără capacități fizice de apărare. Bărbații sunt văzuți și educați ca fiind puternici și cu un nivel destul de ridicat de agresivitate. Soluția societății pentru siguranța femeilor este: stai la brațul unui bărbat puternic.

Realitatea însă este diferită. Și bărbații - la fel ca și femeile – se tem pentru siguranța lor. Diferă nivelul fricii, factorii declanșatori și felul în care se manifestă, însă frica pentru siguranța noastră există în fiecare dintre noi. Oricât de puternici am fi fizic, întotdeauna există posibilitatea să fim agresați de o persoană mai puternică sau să fim copleșiți de mai multe persoane mai slabe decât noi.

Da, o femeie este preponderent înconjurată de bărbați mai puternici fizic decât ea. Însă și un bărbat este de multe ori înconjurat de alți bărbați mai puternici decât el. Și ciudat este că nimeni nu îi spune bărbatului de 70kg că nu are nici o șansă în fața unuia de 100kg. Însă toată lumea “știe” că o femeie de 50kg nu are nici o șansă în fața unui bărbat de 80kg.

La fel cum considerăm că bărbatul are șanse de supraviețuire dacă acționează în mod potrivit, la fel ar trebui să considerăm că și femeia poate avea șanse similare. Femeia are aceleași organe (oase și mușchi) ca și bărbatul. Ea poate face toate mișcările pe care le face un bărbat, iar uneori chiar mai multe datorită mobilității superioare. Deci, este la fel de bine echipată anatomic pentru luptă / supraviețuire ca oricare alt bărbat.

Diferența dintre o victimă și un supraviețuitor (indiferent că este bărbat sau femeie) nu constă în aptitudinile fizice ci în deprinderile de supraviețuire ale unui conflict fizic. În timp ce majoritatea bărbaților sunt încurajați să le învețe din copilărie (prin “bătăi” cu alți copii, expunere la filme și jocuri violente, sporturi de contact, concursuri etc.), femeile sunt private de orice educație în această privință. Mai mult, ele sunt “programate” să se considere lipsite de apărare și să nu acționeze în nici un fel când sunt agresate.

Deprinderile de supraviețuire sunt un amestec de cunoștințe și reflexe de autoapărare, autocontrol emoțional și fizic. Unii le dobândesc natural, prin joacă sau bătăi cu alte persoane, în special în copilărie și adolescență. Majoritatea persoanelor (atât a femeilor cât și a bărbaților) îți trăiesc întreaga viață fără să fie capabile să se apere de o eventuală agresiune fizică violentă. Și nici nu-i pot apăra pe cei dragi lor. Iar unii aleg să se educe și să se pregătească pentru orice eventualitate.

Trebuie să mă simt bine la un curs de autoapărare?

Ar fi frumos, însă… mergi la un asemenea curs pentru a învăța să îți controlezi niște frici. Iar fricile legate de supraviețuire sunt extrem de profunde. Pentru a le controla trebuie să le scoți la suprafață și să lucrezi cu ele. Iar asta poate fi foarte neplăcut. S-ar putea să îți reamintească traume mai vechi, să simți emoții neplăcute de care ai încercat să scapi. În plus, trebuie să renunți la tipare de gândire nocive (cum ar fi: ca femeie nu am nici o șansă în fața unui bărbat) și să le înlocuiești cu altele constructive (cum ar fi: bărbatul simte la fel de multă durere și frică ca și mine dacă îl lovesc în anumite părți ale corpului).

Creierul nostru încearcă să ne protejeze, însă o face într-un mod instinctiv, nu rațional. El încearcă să conserve starea noastră actuală, indiferent de cât de dezavantajoasă sau chiar nocivă este pentru noi. Pentru creier, faptul că trăim în acest moment este singura dovadă necesară ca să considere că starea actuală este OK. Însă orice element nou aduce schimbare, ceva imprevizibil pentru creierul nostru. Iar imprevizibilul este perceput de creier ca fiind periculos.

Astfel, rațional poți gândi că te ajută să urmezi un curs de autoapărare, însă creierul îți va “prezenta” frici și alte scuze pentru a nu te înscrie la ele. Când exersezi o ieșire din strangulare și te prinde de gât un bărbat de două ori cât tine, rațiunea îți spune că este doar un exercițiu din care ai de învățat, însă creierul tău va genera un amalgam de emoții ca să te scoată din acea situație. Frică, neputință, frustrare, mânie etc. sunt doar câteva emoții pe care le-ai putea simți la un curs de autoapărare. Iar dacă nu le simți, înseamnă că nu ești la cursul potrivit deoarece nici nu te schimbi și nici nu evoluezi.

Raluca V. scria in 2014: “Cel mai greu exercițiu mi se pare exercițiul voinței. Acela de a te urni din casă către idealurile tale. Și asta este arta Krav-Maga-ului, nu șlefuirea tehnicii de luptă ci șlefuirea voinței.” Procesul de schimbare nu este plăcut, însă merită din plin pentru beneficiile care urmează ulterior.

Bineînțeles, vei trăi și o mulțime de momente în care te vei simți foarte bine. De exemplu când pleci spre casă veselă și plină de energie după un curs la care ai venit secătuită sau stresată. Sau când ești mândră de cât de bine ai executat tehnicile. Sau când realizezi cum corpul tău devine mai elastic și mai tonifiat. Sau când vezi aprecierea din ochii colegilor tăi. Sau când observi cum relațiile tensionate cu persoane din viața ta devin mai echilibrate...

Sunt prea mulți bărbați și prea multă energie masculină

Este ceea ce mi-a spus o femeie după un prim curs de Krav-Maga. Întâmplător, la acel curs a fost singura femeie. Bineînțeles, a trebui să exerseze împreună cu bărbații participanți aceleași tehnici, în același fel. De ce nu a beneficiat de tratament preferențial? Pentru că a venit să învețe să se apere de orice agresor, nu să facă puțină mișcare împreună cu o eventuală parteneră percepută inofensivă.

“Dacă vrei să înveți să înoți trebuie să te uzi.” Nu ai cum să înveți să înoți uitându-te la un curs on-line. Nu înveți nici măcar dacă asculți explicațiile celui mai bun antrenor pe marginea piscinei. Dacă vrei să înveți să înoți trebuie să intri în apă. În apă suficient de adâncă, nu doar până la genunchi.

Similar, dacă vrei să înveți să te aperi de bărbați, trebuie să exersezi cu bărbați. Poți exersa și cu femei, însă probabil nu vei reuși să te convingi că ceea ce înveți va funcționa la fel de bine și pe un bărbat masiv, violent. Exersând cu bărbați la curs, în condiții de siguranță, poți simți emoții mai apropiate de cele din cazul unei agresiuni reale. Trebuie să simți energia masculină și e bine să simți și o tentă de agresivitate. Și este recomandat să înveți să te aperi tocmai în timp ce simți aceste emoții, într-o situație care clar nu îți este confortabilă.

Exersarea împreună cu un bărbat este benefică pentru ambii parteneri. Femeia învață să își controleze emoțiile și să acționeze sub stres. În plus, vede reacțiile bărbatului lovit și realizează că tehnicile funcționează și pe el, indiferent cât de mare este. Bărbatul realizează că nu poate subestima femeia, deoarece ea poate să îl rănească la fel de bine ca orice alt bărbat. Se dezvoltă atât un respect reciproc față de capacitățile celuilalt de atac cât și o încredere suplimentară în capacitatea proprie de supraviețuire.

Ca femeie, nu pot lovi la fel de tare ca și un bărbat

Așa este. Însă ce nu au fost învățate femeile (și nici bărbații) este că nici nu au nevoie să lovească puternic. Majoritatea femeilor știu că o lovitură la testicule este foarte dureroasă. Și unele folosesc cu succes această informație. Mike Tyson, campionul mondial la box categoria grea, afirma: “Piciorul unui bebeluș este mai puternic decât testiculele celui mai puternic boxer.”

Realitatea este că există și alte zone sensibile pe corpurile noastre. Sunt zone care sunt sensibile indiferent de sexul sau vârsta noastră, de greutatea sau înălțimea noastră, de mărimea mușchilor sau condiția fizică. Un campion mondial la culturism este la fel de sensibil în aceste zone ca și o adolescentă plăpândă. Atingeri ușoare sau medii în aceste zone pot provoca multă durere, pot determina agresorul să se miște în anumite moduri, pot să îl dezactiveze pe termen scurt sau mai lung, pot genera invaliditate sau chiar moartea.

După ce toate tentativele amiabile de de-escaladare a unei agresiuni au fost epuizate, singurele argumente care pot opri agresorul sunt durerea, frica și incapacitatea de acțiune. Iar acestea sunt de obicei rezultatul unei lovituri. Orice lovitură, în orice parte a corpului poate provoca durere. Eficiența Krav-Maga constă și în faptul că noi lovim doar în zonele sensibile, astfel încât să nu avem nevoie de o forță mare.

De exemplu, o palmă pe fața agresorului poate părea o glumă însă aceeași lovitură la testicule îl poate dezactiva pentru câteva minute. Un deget băgat în ochi poate să orbească iar o lovitură ușoară dată la gât poate provoca moartea. Pentru nici una dintre aceste lovituri nu ai nevoie de o statură mare, forță, rezistență, mobilitate etc. Asta nu înseamnă că este obligatoriu să rănim agresorul ci doar că avem o mulțime de opțiuni la dispoziție pentru a-l opri și a supraviețui.

Dacă îl lovesc se va înfuria mai tare

Este o problemă cu care se confruntă inclusiv bărbații, chiar dacă este mai întâlnită la femei. Există doar trei motive pentru care nu răspundem violent când suntem agresați și nu avem o soluție amiabilă la dispoziție: (1) suntem imobilizați și nu putem să ne mișcăm, (2) nu știm ce să facem și (3) ne este frică să acționăm.

În primul caz singura soluție este să așteptăm, să ne conservăm energia și să urmărim primul moment în care situația se schimbă și putem acționa. Cunoștințele de autoapărare sunt eficiente în situații specifice, însă nu au cum să garanteze supraviețuirea în toate situațiile. Ele ne cresc șansele de supraviețuire, la fel cum o barcă ne poate crește șansele de supraviețuire în cazul în care un vapor se scufundă. Însă nici măcar barca nu ne poate salva de o furtună prea puternică, de valuri prea mari.

Pentru a evita al doilea caz (în care nu știm ce să facem), este bine să urmăm cursuri de autoapărare. Mai bine să învăț și să nu am nevoie să folosesc niciodată decât să mi se întâmple tocmai mie și să nu știu ce să fac.

În al treilea caz, frica este de a nu înfuria și mai mult agresorul, caz în care prevedem consecințe și mai neplăcute pentru noi. Problema este că agresorul nu are aceleași principii etice și nu gândește la fel ca și noi. Dacă scopul lui este să violeze, nu are importanță dacă victima este pasivă sau se zbate. S-ar putea să fie deranjat de zbaterea victimei și să o lovească pentru a se liniști, însă la fel de bine se poate întâmpla să fie frustrat de pasivitatea victimei și să o lovească ca să obțină reacții fizice și emoționale.

Studii statistice efectuate în SUA au demonstrat că în cazul tentativelor de viol și a violurilor finalizate, cele mai multe șanse de supraviețuire le-au avut femeile care au acționat imediat (chiar dacă doar s-au zbătut necontrolat). Șansele de a nu fi violate și chiar de a supraviețui scad logaritmic cu trecerea timpului. O femeie care rămâne pasivă pentru a nu-și înfuria agresorul riscă mult mai mult să fie omorâtă decât una care luptă pentru integritatea ei. În plus, femeile care s-au împotrivit – chiar și cele care nu au reușit să împiedice consumarea violului – s-au recuperat emoțional în proporție mult mai mare și mult mai repede decât cele care au fost pasive.

Soluția este să acționăm în prezent. Trebuie să ne întrebăm permanent: "Ce pot face cel mai potrivit pentru a opri agresorul și agresiunea în acest moment, în situația în care mă aflu?" Profitați de fiecare șansă și faceți tot posibilul pentru a termina agresiunea cât mai repede. Dacă nu acționați s-ar putea să nu trăiți viitorul de care vă este atât de frică. Iar pentru a evita “înfurierea agresorului”, acționați decisiv, fără milă. Loviți agresorul suficient de tare pentru a-i transforma furia în frică sau pentru a-i neutraliza capacitatea fizică de a continua agresiunea.

Nu pot răni intenționat un bărbat

La cursurile de autoapărare abordez scenarii limită. Față de cineva care îți pune mâna pe fund în trecere nu ai nevoie de cunoștințe de autoapărare. Evenimentul s-a consumat, agresorul a plecat și nu mai ești în pericol. În acel moment nu ai nevoie să ști cum să te aperi ci doar cum să îți gestionezi emoțiile spre binele tău. Însă dacă un bărbat masiv îți pune un cuțit la gât și te violează ar fi bine să ști ce să faci.

Pentru asemenea scenarii este nevoie ca răspunsul femeii agresate să fie pe măsură. Este justificat legal și etic să îl rănească oricât de tare și chiar să îl omoare. De exemplu, dacă doar îl lovește la testicule este posibil să îl oprească pentru câteva secunde. Însă cât de departe va putea alerga victima în acel interval de timp? Dacă nu sunt oameni în imediata vecinătate, agresorul o va prinde și ea va ajunge într-o situație mult mai dezavantajoasă decât precedenta.

Una dintre acțiunile posibile ale victimei este apăsarea ochilor agresorului cu vârful degetelor. Este extrem de ușor de executat și nu necesită nici un pic de forță. Când prezint această variantă femeilor și mai adaug și faptul că din cauza unghiilor este posibil ca globul ocular să se spargă, obțin o gamă interesantă de reacții emoționale. Cele mai multe sunt oripilate că le propun să facă așa ceva. Cum adică să lezeze ochii agresorului sau chiar să îl orbească? Și sunt ferm convinse că ele nu ar face așa ceva în realitate.

Din păcate, au dreptate: nu ar face așa ceva în realitate. Studiile au evidențiat că majoritatea femeilor preferă să se lase violate decât să își rănească grav agresorul. Genetic suntem programați pentru supraviețuirea speciei. Asta înseamnă că nu ne vom răni grav semenii și vom face orice pentru a ne apăra de animale prădătoare.

Când o femeie este agresată de un bărbat, în mod subconștient îl percepe ca membru al tribului pe care nu are voie să îl rănească grav, altfel ar pune în pericol supraviețuirea tribului. Însă când același bărbat îi agresează copilul, femeia îl percepe ca prădător care pune în pericol supraviețuirea noii generații. Este în stare să distrugă complet bărbatul pentru a-și apăra copilul. Are o prioritate mai mare protejarea copiilor decât a unui membru de trib. Astfel, femeile au capacitatea de a se apăra, însă nu au motivația necesară.

Unul dintre rolurile mele ca instructor este să le ajut să își calibreze motivațiile pentru a le fi de folos când sunt agresate. Social suntem educați să nu fim agresivi cu semenii noști, însă agresorul nu respectă această normă socială. În momentul agresiunii există un singur limbaj de comunicare: durerea. Trebuie să vorbim pe limba agresorului pentru ca acesta să ne înțeleagă. Și în nici un caz nu trebuie să ne considerăm mai puțini importanți decât copiii noștri. Trebuie să luptăm pentru supraviețuirea noastră astfel încât copiii noștri să aibă în continuare părinți sănătoși fizic și echilibrați emoțional.

Tehnică versus forță

Majoritatea bărbaților care vin la cursurile de autoapărare vor să devină mai puternici fizic. Vor să învețe să lovească cât mai tare și să se ferească de toate loviturile agresorilor. Femeile în schimb nu știu la ce să se aștepte deoarece sunt deja conștiente că nu au cum să concureze cu forța unui bărbat. Astfel, ele sunt mult mai pregătite să învețe repede și corect tehnicile.

În timp ce bărbații încearcă să lovească puternic de la primele repetări, femeile își acordă timpul necesar pentru a fi atente la toate aspectele loviturii: poziția corpului, deplasările, poziția membrelor, sincronizarea cu mișcarea partenerului etc. În plus, își exersează și controlul emoțiilor. Arma principală a unei femei este mintea. Bărbații de cele mai multe ori au nevoie de săptămâni, luni sau chiar ani de pregătire să înțeleagă și să accepte că acest lucru este valabil și pentru ei.

De obicei ori la cursurile cu începători se derulează un proces interesant când o femeie exersează cu un bărbat mai masiv și mai puternic decât ea:

(1) Bărbatul își consideră partenera de exercițiu fragilă și încearcă să o protejeze. Lovește mai lent, cu mai puțină forță, nu intră suficient, nu atinge femeia nici când această cerință este specificată explicit. El crede că o protejează, însă majoritatea femeilor mi-au mărturisit că este frustrant pentru ele să fie desconsiderate în acest fel. Ele au nevoie să fie provocate, pentru a-și demonstra că pot să se apere eficient.

(2) Femeia își consideră partenerul de exercițiu impenetrabil. Ea crede că nu îl poate răni, așa că nu are reticențe în a executa tehnicile exact așa cum sunt specificate de instructor. Deoarece bărbații au tendința de a nu recunoaște față de femeie că simt durere, femeile nu au un feedback suficient de realist asupra acțiunilor lor. Astfel, mulți elevi mi-au spus că sunt loviți mai tare de către colegele lor decât de către colegi. Asta nu înseamnă că bărbații nu pot lovi mai puternic ci doar că femeile ajung să exerseze mai realist decât bărbații. Și ajung să exerseze și mai realist după ce bărbații realizează că nu sunt atât de fragile și lucrează cu ele la o intensitate mai ridicată.

De multe ori o femeie are șanse mai mari să se apere eficient deoarece agresorul o subestimează. Eu le repet des elevilor mei: nu aș avea curajul să îmi strangulez foste eleve pentru că nu am cum să mă protejez de tot ce mi-ar putea face. Eu aș avea ambele mâini imobilizate pe gâtul ei iar de picioare aș avea nevoie ca să îmi păstrez echilibrul. Însă ea are două mâini și două picioare libere. Este o mașină de rănit bine antrenată, care poate porni în orice moment.

Partea proastă pentru mine este că nu am cum să mă protejez pentru că nu am cum să iau în calcul toate variantele prin care poate acționa. Ea decide dacă doar mă determină să o eliberez, mă lovește să mă doară tare, mă rănește astfel încât să am nevoie de îngrijiri medicale, mă lasă infirm sau mă omoară. Dacă este determinată și acționează repede, nu am nici o șansă chiar dacă sunt bărbat și mai puternic.

Particularitățile Krav-Maga

Ce am prezentat în acest articol reflectă modul în care abordez eu predarea Krav-Maga și a autoapărării cu elemente din Krav-Maga. Majoritatea celorlalte sporturi și arte marțiale au abordări diferite, în care atât femeile cât și bărbații au nevoie să își dezvolte mult forța pentru a fi competitivi. În plus, au multe lovituri interzise și folosesc categorii de greutate, pentru a le da șanse competitorilor. Bineînțeles, cine urmează cursurile lor continuă să creadă că femeile nu au nici o șansă dacă sunt agresate de bărbați.

Krav-Maga a fost conceput special pentru a ajuta persoanele obișnuite – copii, femei, bărbați – să supraviețuiască confruntărilor cu unul sau mai mulți agresori mai mari și mai puternici. Krav-Maga are o abordare particulară asupra întregului proces de autoapărare, urmărind supraviețuirea celui agresat prin orice mijloace. Este compus din principii și tehnici care funcționează în conflicte reale, în care ești atacat fără milă și fără reguli.

Cea mai bună investiție este în educația ta

În acest articol am încercat să șubrezesc puțin mitul conform căruia femeile nu se pot apăra când sunt atacate de unul sau mai mulți bărbați. Însă, pe lângă faptul că sunt multe informații suplimentare care nu au încăput în acest articol, schimbarea reală se obține prin participarea la un curs real, cu un instructor bine pregătit și cu parteneri cu care să exersezi. În majoritatea agresiunilor nu ai timp de gândire și nici nu prea poți lua decizii raționale din cauza emoțiilor. Trebuie să exersezi tehnicile înainte, pentru ca să le poți aplica ușor în condiții de stres maxim.

Te invit din nou să citești în secțiunea IMPRESII despre experiențele pe care le-au avut femei ca și tine la cursurile de autoapărare și Krav-Maga. Și îți recomand să participi la următoarele două cursuri pe care le organizez în perioada următoare:

Citește celelalte Articole și urmărește Filmările de pe acest site. Acestea conțin foarte multe informații utile care te pot ajuta să îți schimbi perspectiva, să devii mai puternic și să te simți mai în siguranță. Iar pentru a afla despre următoarele cursuri poți să te abonezi la Noutățile prin e-mail și să dai Like paginii de Facebook.

Iar dacă ai nevoie de un sfat personal, nu ezita să mă întrebi!

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor Krav-Maga, centura neagră

[ În imagine László Pethő predă o apărare la o lovitură cu pumnul. ]