Există un principiu care se aplică în toate domeniile vieții noastre: ”Dacă crezi că poți, ai dreptate. Dacă crezi că nu poți, ai dreptate.” Această lege a esenței noastre umane ne conduce indiferent dacă o conștientizăm sau nu, indiferent dacă suntem de acord cu ea sau nu. Viața nu ne pedepsește și nici nu ne răsplătește - ne confirmă doar alegerile.

Cei care cred că pot (sau că se poate, chiar dacă ei nu știu concret cum) sunt cei care caută oportunități și soluții. Cei care cred că nu pot (sau că nimeni nu poate deoarece este imposibil) sunt cei care caută doar eșecuri care să le justifice părerea. Bineînțeles, în viață primim atât sprijin cât și piedici. Cei care vor accepta spijinul vor avea rezultate și vor ”putea”. Cei care vor privi doar piedicile bineînțeles că se vor împiedica.

Din nou, viața ne oferă de toate și doar noi decidem ceea ce acceptăm. Eu consider că atunci când CREZI că NU POȚI ai două alternative:

1) să rămâi la nivelul tău actual, ținând cu dinții de ceea ce ști și crezi. Comparând cu mersul pe munte, poți afirma că este imposibil să urci pe o stâncă verticală și să îi desconsideri pe cei care afirmă nu doar că este posibil ci că ai putea reuși chiar și tu. Însă renunțarea la ceea ce ști deja cu atâta tărie înseamnă să cobori de la stadiul de ”expert” în domeniu la cel de ”învățăcel”, proces pe care unii nu sunt dispuși să îl parcurgă.

2) să alegi să ai încredere în cineva mai experimentat decât tine și să fii deschis spre informații și experiențe noi. Comparând cu mersul pe munte, poți să fii copleșit uitându-te la un perete vertical, însă ai răbdare și încredere într-un instructor bun să te învețe cum să te cațeri pe el. Este nevoie de o anumită umilință pentru a accepta că alții pot să știe mai multe decât tine într-un domeniu specific. Și este nevoie de foarte, foarte mult curaj pentru a fi dispus să lași în urmă actualul sine, astfel încât să fie înlocuit cu o variantă mai frumoasă.

Persoanele din prima categorie își canalizează energia spre conservarea stării lor, pe stagnare. În timp devin tot mai rigide și mai restricționate de zidurile de protecție pe care le ridică în jurul lor. Devin prizoniere în propria închisoare. Ei sunt de obicei cei mai înfocați în a-i convinge pe ceilalți de adevărul lor. Ei sunt cei care încearcă să discrediteze pe cei care ”îndrăznesc” să afirme că există și ”altceva” mai eficient sau mai bun.

Cei din a doua categorie își canalizează energia spre fluxul continuu de informație, pe schimbare. În timp reușesc să renunțe tot mai ușor la balastul trecutului și să treacă tot mai armonios prin schimbări. Sunt cei cu adevărat liberi. Ei pot deveni promotori ai noilor căi, prin cursuri, seminarii, consiliere etc. Însă niciodată nu își vor impune punctul de vedere. Pentru ei o persoană care nu vrea să învețe este doar o altă persoană de la care își iau rămas bun în timp ce ei își continuă evoluția.

Un instructor, trainer, coach, mentor etc. este o persoană ca și tine, care - într-un anumit domeniu - are probabil mai multe informații și experiențe decât tine, și în mod cert acestea sunt diferite de ale tale. El îți deschide o ușă spre ceva necunoscut ție, invitându-te să pășești și să îți descoperi drumul personal. Însă este exclusiv decizia ta de a avea încredere și de a depune efortul necesar pentru a parcurge drumul.

Dacă crezi că poți păși în necunoscut, vei păși și astfel ți se va confirma că ai avut dreptate. Dacă crezi că nu poți păși în necunoscut, vei sta pe loc și vei avea din nou dreptate.

Tu ce alegi: să ai dreptate stând pe loc sau să ai dreptate evoluând? Să ții cu dinții de ce ști deja sau să fii deschis spre o infinitate de alternative mai bune?

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță! Educă-te permanent!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România