Am lucrat recent cu elevii avansați și am avut o experiență educativă. Exersam apărarea de mai mulți agresori, în care un cursant era atacat de patru colegi. Trebuia să ne mișcăm cu toții relativ lent, cu focusul pe diferite aspecte tehnice. Aveam căști și mănuși de grappling astfel încât să putem lovi cu contact, inclusiv la cap.

Însă unul dintre cursanți când a fost atacat a început să se miște tot mai repede și să lovească tot mai tare în încercarea de a respinge atacurile, până când a trebuit să îl opresc ca să se liniștească. Inclusiv în rolul de agresor lovea mult prea repede iar atunci când a adăugat și forță exagerată a trebuit să îl opresc din nou. Și era cel mai puternic fizic din grupul respectiv...

Nu este nici primul cursant și nu va fi nici ultimul care acționează astfel. La acest gen de exerciții, utilizarea exagerată a forței în cazul apărării se datorează unor instincte naturale care sunt activate de panică. Iar utilizarea exagerată a forței în cazul atacului se datorează concepțiilor greșite despre metodologia de predare potrivită. În ambele cazuri este vorba în esență de neînțelegerea a ceea ce înseamnă cu adevărat supraviețuirea agresiunilor.

Trăim într-o societate în care agresiunea este rară și distantă. Bineînțeles că există agresori asociali și există multe victime ale violențelor de toate felurile, însă aceștia reprezintă un procent foarte mic din întreaga populație. Marea majoritate a oamenilor se confruntă cu agresiuni sociale, care de multe ori nu au consecințe fizice sau acestea sunt incomparabil mai reduse decât în agresiunile asociale. [Pentru a înțelege diferențele dintre ele, te invit să citești articolul Agresiunea Socială și Asocială.] De ce este vital să le știi diferenția?

Deoarece nu suntem confruntați în mod direct cu violența, nici noi și nici cei din jurul nostru nu avem nici cunoștințele și nici deprinderile necesare pentru a ne crește șansele de supraviețuire. Așa că încercăm să adaptăm informațiile și abordările la care suntem expuși: cele din filme, cele din artele marțiale și din sporturile de contact. Ajungem să trăim într-o fantezie în care ori ne simțim complet neputincioși, ori invincibili ori ne pregătim intens în direcții greșite.

Chiar dacă este relativ ușor să acceptăm că luptele din filme - cu foarte puține excepții - nu sunt realiste, ceea ce vedem se imprimă în subconștientul nostru. Vedem pe ecran oameni obișnuiți care în situații extreme se transformă în eroi și ne mințim că dacă apare o provocare gravă în viața noastră obișnuită ne vom mobiliza resurse pe care nu le-am manifestat niciodată însă ”știm” că le avem. De obicei astfel de oameni se blochează atunci când îi invit să detalieze la nivel de mișcări ce ar face concret ca să oprească un agresor determinat.

Artele marțiale au pornit de la necesitatea de a pregăti războinici, însă pe măsură ce conflictele reale s-au diminuat, accentul a trecut de la partea de ”marțial” la cea de ”artă”. Forma și rigiditatea au devenit mai importante decât rezultatele în contexte fluide, apropiate de realitate. Focusul s-a mutat de la neutralizarea unui agresor la câștigarea unor concursuri. Majoritatea practicanților de arte marțiale se pregătesc în contexte particulare, îndepărtate de violența de pe stradă. Astfel, chiar și sfaturile primite de la practicanții de arte marțiale sunt de cele mai multe ori greșite.

Forța este probabil cea mai greșit percepută și înțeleasă noțiune. Toată lumea ”știe” că femeile nu au nici o șansă împotriva unui bărbat deoarece acesta este mai puternic fizic. Bărbații încearcă să devină tot mai puternici pentru a avea șanse împotriva altor bărbați. Însă un bătăuș versat pe stradă știe că nici statura și nici forța unui om nu decid soarta unei lupte în care nu sunt reguli. Iar dacă vorbim despre mai mulți agresori și de prezența unor arme forța celui care se apără este cel mai puțin important aspect în supraviețuirea lui.

Statura, masa musculară, forța, rezistenta – sunt toate binevenite și ușurează aplicarea tehnicilor necesare. Însă toate aceste aspecte pot fi depășite de agresor și chiar neutralizate dacă sunt mai mulți agresori sau în prezența unor arme. Cine se pregătește să fie cel mai puternic dintr-un mediu se pregătește pentru eșec. Iar pentru majoritatea această opțiune nici măcar nu este posibilă, fiind limitați de fizicul lor sau de lipsa antrenamentului necesar.

Avantajele reale într-o confruntare sunt: autocontrolul emoțional și aplicarea cu precizie a tehnicilor potrivite. Autocontrolul emoțional trebuie exersat pentru a evita panica și a rămâne în controlul minții și al corpului nostru. Cu cât suntem mai panicați ritmul cardiac este mai mare, atenția noastră este mai limitată, controlul mișcărilor proprii și capacitatea rațională tind spre zero, iar respirația neregulată ne epuizează în seci de secunde.

Dacă ne focusăm pe neutralizare și nu pe apărare, dacă lovim cu precizie zonele sensibile, dacă ne implicăm complet fizic și emoțional, dacă ne sincronizăm bine cu agresorul nu contează dacă agresorul este mai mare sau mai puternic decât noi. Cea mai importantă armă a noastră este mintea noastră. Cu pregătirea tehnică și cu implicarea emoțională potrivite avem șanse reale de supraviețuire.

La cursuri și antrenamente trebuie să ne dezvoltăm tocmai aceste aspecte care ne avantajează: autocontrolul emoțional / mental / fizic, aplicarea tehnicilor și reflexele potrivite. Acestea se dezvoltă treptat, pornind de la un ritm lent care favorizează învățarea și formarea unor tipare corecte.

Din păcate mulți vor mult prea repede exerciții dure și rapide, în care atât atacatorul cât și cel care se apără ajung imediat într-o luptă haotică bazată pe forță și pe aceleași 2-3 reflexe proprii. Tot din păcate, oricât de dure ar fi aceste lupte, de fiecare dată au reguli care interzic exact cele mai eficiente lovituri și tehnici – cele care oferă avantaje față de cei mai puternici fizic. Astfel, indiferent care este rezultatul acestor lupte, ele nici nu te pregătesc pentru violența de pe stradă și nici nu îți permit să te evaluezi obiectiv.

Diferența dintre un exercițiu în care ești atacat de patru agresori și o situație reală similară ar trebui să fie exclusiv viteza cu care te miști și eliminarea treptată a agresorilor. La exerciții, agresorii loviți își ”revin” în câteva secunde și continuă să te atace, însă în realitate ei nu pot continua din cauza fricii, durerii sau accidentărilor. Așa că atacul colegilor la exerciții este de multe ori mai des decât cel din realitate. Asta duce la o rată de succes mai mică a evitării loviturilor și a neutralizării agresorilor, care pentru mulți creează o senzație de eșec.

Tendința este de panicare, de deplasări mult mai rapide și de lovituri tot mai puternice. Însă nu aceasta este soluția. Dacă colegii se deplasează și lovesc cu 30% din capacitatea lor, tu trebuie să acționezi la un nivel similar. Dacă nu te descurci soluția nu este ca tu să crești la 60% pentru că astfel ai rămâne fără opțiuni dacă ceilalți te-ar ataca cu 100% implicare – tu nu ai cum să dublezi acest procent! Rolul exercițiului este să îți antrenezi mintea și corpul să găsească alte soluții, care țin de deplasări, tehnici de lovire și apărare. Iar în cazul mai multor agresori este vital să acționezi cât mai mult pe pilot automat – formându-ți reacții instinctive corecte – pentru a putea fi atent la mulțimea de stimuli din jur.

Deci, dacă ești atacat cu 30% implicare tu trebuie să acționezi cu 30% implicare. După ce rata de eșec scade suficient, se ridică treptat viteza și forța deplasărilor și loviturilor. Reflexele noi pot fi dezvoltate doar la viteză mică, urmând ca la viteză mai mare acestea să fie doar verificate. 100% viteză și implicare sunt imposibile, pentru că s-ar produce accidentări prea multe și prea grave. Însă dacă reflexele sunt bine formate, nu este importantă diferența de la 60% la 100%. Cine crede că se poate antrena în Krav-Maga cu o implicare de peste 60% nu este conștient de efectul devastator al loviturilor chiar și prin echipamentele de protecție...

Folosim des mănuși de grappling / taekwondo, care au doar un burete subțire peste monturi. Folosim căști cu grilaj pentru a ne proteja fața. Însă până acum nu am avut nici un cursant care să reziste la loviturile puternice ale altuia. Cel mai mare și mai puternic bărbat de la curs nu poate suporta loviturile repetate date în casca lui cu doar 60% din implicare ale celei mai mici și mai firave fete de la curs. Noi nu lovim doar o dată ci lovim repetat, cu cadență mare. Lovim predilect la cap, însă dacă acesta este apărat schimbăm imediat la lovituri în alte zone sensibile ale corpului.

Să nu uităm că Krav-Maga a fost gândit pentru cei care sunt în inferioritate fizică sau numerică. Un copil trebuie să reziste unui adult. O femeie trebuie să reziste unui bărbat. Orice persoană trebuie să reziste mai multor agresori. Orice persoană trebui să facă față atacurilor armate. Nu este vorba despre luptă și cine este mai puternic, ci despre supraviețuirea cu orice preț. Cu instructorul potrivit și cu pregătirea potrivită toate aceste obiective sunt realiste și posibile. Te invit să înveți despre agresiuni și opțiunile tale. Vino la cursurile noastre viitoare pentru a-ți dezvolta puterile tale latente.

Citește celelalte Articole și urmărește Filmările de pe acest site. Acestea conțin foarte multe informații utile care te pot ajuta să îți schimbi perspectiva, să devii mai puternic și să te simți mai în siguranță. Iar pentru a afla despre următoarele cursuri poți să te abonezi la Noutățile prin e-mail și să dai Like paginii de Facebook.

Dacă ai nevoie de un sfat personal, nu ezita să mă întrebi!

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România