Am primit astăzi o solicitare de la o mamă și am dezvoltat răspunsul pentru a fi de folos multor părinți care se confruntă cu provocări similare:

Servus, Laszlo! Vreau să te întreb dacă tu organizezi cursuri de autoapărare și pentru copii? O prietenă îmi spunea că băiatul ei a fost câteva ore la tine și că i-au prins bine.  Băiatul meu are 11 ani și jumătate. Nu e timid - nu de aia are nevoie de cursuri de autoapărare :)) ci pentru a putea răspunde non-agresiv la ”provocările” colegilor. Nu-l educ în spiritul ”dinte pentru dinte - dacă el dă, dă-i și tu”... iar loviturile sunt interzise. Inacțiunea lui îi provoacă însă și mai tare pe colegi și el se frustrează că nu poate riposta cu aceeași monedă. Așa că dacă ne-ai putea ajuta cu o atitudine ”constructivă” în fața agresiunii ar fi super. Mulțumesc.

Societatea noastră ar fi mult mai echilibrată dacă toți (copii și mai ales adulții) ar ști să se apere eficient de orice formă de agresiune (de la cea verbală la cea fizică). Apreciez foarte mult părinții care recunosc că sunt situații în care nu au răspunsurile potrivite și apelează la cineva specializat pe domeniul respectiv.

Atât interzicerea cât și încurajarea loviturilor la copii sunt două abordări extreme în educație. Chiar dacă prima este opțiunea majorității părinților, din păcate ambele abordări sunt nocive pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Eu recomand o abordare echilibrată, în care agresiunea trebuie cunoscută și folosită doar atunci când abordările amiabile eșuează.

În cazul în care un copil este educat să aibă exclusiv o atitudine pasivă sau evitantă, atunci când este agresat îi sunt afectate libertatea de exprimare și chiar siguranța fizică. Combinând această atitudine cu nevoia lui de integrare în grup și de apreciere de către ceilalți, provocările emoționale sunt fantastice.

Adulții au tendința de a minimiza conflictele emoționale ale copiilor, gândindu-se că acestea sunt temporare. Singura problemă este că un copil va fi afectat pentru tot restul vieții dacă nu reușește să găsească o soluție potrivită de a procesa aceste emoții și de a-și menține încrederea și stima de sine.

Eu recomand educarea copiilor astfel:

• Să încerce să aibă permanent o atitudine pașnică și constructivă. Să nu provoace, să nu atace, să nu rănească emoțional pe nimeni.
• Dacă este provocat, să încerce să plece și ulterior să evite contactele cu agresorul. În școală este greu de realizat acest lucru, pentru că nu poți părăsi incinta școlii când vrei și nici nu poți să îți eviți colegii...
• Principiul ”dacă el dă, dă-i și tu” este implementat greșit. Mulți părinți își încurajează copii să răspundă la agresiuni, ceea ce duce la escaladarea acestora. Întotdeauna trebuie încercată întâi evitarea și atenuarea conflictului.
• Copilul trebuie să știe să se apere fizic. Este singura modalitate prin care poate să nu răspundă la o provocare fără să îi fie afectată stima de sine. Trebuie să știe că este alegerea lui să nu răspundă și nu că a fost constrâns din teama de a fi agresat mai rău.
• Dacă agresiunea nu poate fi evitată, copilul trebuie să poată răspunde proporțional. La o provocare verbală ar trebui să plece. Dacă este împiedicat să plece, ar putea să își împingă ferm agresorul. Dacă este lovit, ar trebui să lovească ferm și decisiv la rândul lui.

Copiii trebuie să fie educați să fie pașnici, nu victime. Ei trebuie pregătiți să ignore agresiunile verbale și să răspundă fizic eficient la agresiunile fizice. Nu este vorba de bătaie, ci de supraviețuire. Nu este vorba de o luptă pentru putere ci de eliminarea pericolului iminent pentru persoana proprie.

Deci, abordarea mea ”constructivă” este: copilul să învețe să se apere și să fie sigur că poată să facă mult rău oricui care îl agresează fizic. Asta îl va ajuta să ignore sau să atenueze provocările, fără să aibă conflicte emoționale mari. Astfel, probabil peste 95% din problemele cu ceilalți colegi vor ”dispărea” de la sine.

Agresorii își caută victime slabe, neajutorate. Un copil puternic emoțional și capabil să se apere fizic va fi evitat de agresori. Deci, învățând să se apere, de fapt copilul își asigură o viață pașnică. Nu doar că nu devine agresiv ci elimină din viața lui și provocările actuale.

În final, recomand părinților înșiși să participe la cursuri de autoapărare. Nu este suficient să vă trimiteți copiii la cursuri. Deveniți voi modelul pe care să îl urmeze ei!

Citește celelalte Articole și urmărește Filmările de pe acest site. Acestea conțin foarte multe informații utile care te pot ajuta să îți schimbi perspectiva, să devii mai puternic și să te simți mai în siguranță. Iar pentru a afla despre următoarele cursuri poți să te abonezi la Noutățile prin e-mail și să dai Like paginii de Facebook.

Iar dacă ai nevoie de un sfat personal, nu ezita să mă întrebi!

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România