Pe mine – ca instructor – mă interesează limitările reale pe care le au cursanții, nu justificările lor raționale. Da, de cele mai multe ori este o diferență mare între cele două aspecte și da, de cele mai multe ori persoana vizată nu o conștientizează. Dacă este vorba despre o limitare reală, nu insist. Însă dacă este vorba despre o credință limitativă rolul meu ca instructor, ghid, mentor sau terapeut este să-i ajut pe cei care vin la mine să treacă peste ea.

Abordările mele pornesc de la cele blânde și ajung la unele mai dure dacă primele nu au avut efect. Deoarece am primit recent niște impresii de la o cursantă nemulțumită de aceste aspecte (chiar dacă este mulțumită de celelalte), și deoarece la fiecare curs am cel puțin o persoană cu reacții similare am decis să scriu un articol pentru toți cei care nu îmi înțeleg metodologia de predare.

În viața mea am lucrat cu foarte mulți oameni și de foarte multe ori a trebuit să îi ajut să își depășească limitări datorate anumitor credințe care nu le erau benefice. Am făcut acest lucru în excursiile în natură, în turele prin peșteri, la cursurile de Krav-Maga, la cursurile de AcroYoga, în cadrul ședințelor de terapie și mentorat. Bineînțeles, am lucrat în contextele respective cu și mai mulți oameni care nu aveau limitări sau le depășeau relativ ușor și repede. Am lucrat mult și continui să lucrez inclusiv la schimbarea propriilor mele credințe limitative.

Astfel, am dobândit destul de multă experiență în a ști ce este posibil pentru o persoană obișnuită în anumite contexte. Atunci când o persoană nouă îmi spune că are o limitare, eu fac o comparație cu comportamentul din contexte similare a sute de alte persoane extrem de diferite între ele. Dacă celelalte nu au avut limitarea respectivă sau au reușit să treacă peste ea, eu știu că în acest caz este vorba despre o limitare artificială, nu una reală.

Faptul că cineva crede că nu poate realiza o anumită acțiune sau că îi este frică să se implice în acțiunea respectivă se datorează uneori unor credințe limitative. Persoana respectivă este sincer convinsă că ce îi cer eu este imposibil pentru ea, chiar dacă vede în jurul ei alte persoane care nu au aceeași problemă. Fiind vorba de credințe, acestea pot fi schimbate și imediat după aceea acțiunile demonstrează că noua realitate este posibilă.

Cursantă: Încearcă, te rog, ca atunci când îți spun ce simt când nu reușesc ceva la o tehnică sau de ce nu îmi iese ceva la o tehnică, să mă asculți până la capăt fără să spui ”Nu îmi pasă, nu mă interesează”.

Procesul prin care trec cu toți cursanții la cursurile de Krav-Maga este următorul: explic detaliat o tehnică nouă. Dacă există riscuri de accidentare le evidențiez și insist pe felul în care trebuie făcută tehnica pentru a evita accidentările. Apoi las cursanții să execute tehnica. Când văd că mai mulți cursanți fac greșeli similare, le explic tuturor ce au de corectat. Treptat greșesc tot mai puțini și continui prin a le oferi doar acestora indicații personalizate.

Până aici totul pare frumos și fiecare este preocupat de ce trebuie să facă nou. Eu, ca instructor, mă aștept la o doză sănătoasă de frică și de rezistență la nou a cursanților. Abordarea mea față de cursanți este atât de normală încât trece neobservată. Cei care se plâng ulterior ”uită” toate explicațiile oferite anterior, uită că le-am ascultat de mai multe ori justificările și că le-am indicat frumos ce să schimbe.

Însă aproape întotdeauna sunt și persoane care rămân blocate în credințele lor limitative. Mai mult, atunci când din cauza fricii nu îmi respectă indicațiile de execuție, de multe ori execută greșit niște tehnici și se și accidentează. Bineînțeles, aceste accidentări le întăresc și mai mult credințele limitative și le cresc și mai mult frica de a-mi urma indicațiile.

Ajung astfel într-un cerc vicios, în care de frică nu execută tehnica corect, ceea ce duce la accidentări, ceea ce le crește frica. Treaba mea este să-i ajut să iasă de acolo. Însă în acest moment eu știu că explicațiile și justificările pe care mi le tot repetă sunt doar o modalitate de a-și întări credințele limitative. Pe ei nu-i ajută să le tot repete iar pe mine nu mă ajută să le aud încă o dată...

Ei ”uită” că mi le-au mai repetat iar eu i-am ascultat cu răbdare de mai multe ori anterior. În momentul în care eu le spun ”Nu îmi pasă, nu mă interesează” vreau să le întrerup repetarea în propria lor minte a motivelor pentru care NU pot să realizeze o acțiune. Cursanta nu a menționat, însă întotdeauna afirmația de mai sus este urmată de ”Fă cum îți spun eu și va fi bine.”

Uneori completez cu: ”Nu-mi explica mie ce poți și ce nu poți pentru că TU nu ști. În acest context, EU știu mai bine decât tine ce poți și ce nu poți. Vrei să te asculți pe tine – care ai o experiență limitată doar la tine și la eșecurile tale – sau să mă asculți pe mine – care am văzut multe alte persoane reușind și care am ajutat multe alte persoane să treacă peste limitări similare?”

Sau cu: ”Vrei să ai dreptate în ceea ce gândești și să rămâi în limitarea ta, sau ești dispusă să accepți că credința ta este greșită și – urmând recomandările mele – să ți-o schimbi cu una care te ajută să te dezvolți?”

Cursantă: Când te aud, îmi vine să-ți dau replica ”trebuie să-ți pese de oamenii pe care îi educi și să te intereseze pentru că este vorba de ce mesaj transmiți”. Eu una, pur și simplu simt cum mă enervez ”Cum să nu-i pese, intereseze ? Atunci, despre ce tot scrie în articole... ? E imposibil să vorbească așa, mai ales că predă de ceva vreme bună și Krav-Maga e parte din viața lui... și... ”.

Bineînțeles că îmi pasă de cursanți :) Îmi pasă atât de mult încât risc să plece nemulțumiți de abordarea mea însă eliberați de o limitare decât să plece fericiți că le-am înțeles limitarea și nu i-am deranjat să o schimbe. Scopul meu ca instructor este să fac cursanții mai puternici, nu să câștig vreun concurs de popularitate.

Eu îi conduc pe cei care apelează la mine ca instructor, terapeut sau mentor pe un drum rapid, focusat pe rezultate măsurabile. Imediat ce este depășită o limită ridic ștacheta și conduc persoanele spre următorul rezultat. Este un proces solicitant emoțional, care este evitat de multe persoane. Însă nu este nici o problemă: cei care vor să evolueze mai lent sau să stagneze au o mulțime de alte variante la care să apeleze.

Unii ajung să înțeleagă aceste aspecte și după ce trec de frustrarea inițială își apreciază rezultatele proprii și ajutorul instructorului. Alții rămân cu frustrarea... și probabil își găsesc alinarea în altă parte,

Cursantă: Înțeleg că trebuie să fi instructor și că artele marțiale au un cod, dar niște compasiune mai vizibilă și un feedback constant către cursanții tăi, într-o manieră potrivită personalității lor... vei fi apreciat... au să te vadă ca pe un lider.

Cum poți convinge un măgar să tragă căruța? Cu o indicație verbală, cu un morcov sau cu biciul. Eu le folosesc pe toate trei în procesul de predare, în exact această ordine. Însă tendința umană este de a șterge cu buretele peste tot ce a fost bine dacă a intervenit cel mai mic motiv de neplăcere. Pentru unii mai sensibili o observație mai dură sau refuzul de a asculta justificări imaginare ”șterg” complet memoria tuturor indicațiilor și tuturor laudelor anterioare...

Unii ar putea obiecta împotriva biciului, însă eu predau Krav-Maga care presupune supraviețuirea agresiunilor. O agresiune este o situație neplăcută iar cursanții trebuie să învețe să își păstreze controlul și să acționeze eficient în stări emoționale neplăcute. Intenționat îi duc în astfel de stări pentru a efectua tehnicile în condiții cât mai apropiate de realitate nu doar fizic ci și emoțional.

Lucrez de multe ori adaptat personalității cursanților, însă ei trebuie să realizeze următorul aspect fundamental: nu realitatea trebuie să se adapteze lor ci ei trebuie să se adapteze realității. Venind la Krav-Maga ei trebuie să se adapteze agresorului și agresiunii, nu să se aștepte ca acesta să îi menajeze. Cursanții trebuie să devină mai puternici emoțional, nu să le ceară celorlalți (inclusiv instructorului) să îi menajeze.

Bineînțeles, lucrez adaptat și fizicului cursanților, astfel încât nu le cer să execute ceva ce le depășește forța, mobilitatea, coordonarea etc. Nici nu îi solicit dacă au accidentări sau probleme de sănătate. Însă în acest articol abordez limitările emoționale și justificările mentale, nu pe cele fizice.

Cursantă: Și încă ceva, când îți explic motivul pentru care nu reușesc ceva, nu este ca să caut justificări, ci doar să îți spun care e baiul ca să pot să-l repar, ascultând indicațiile tale. Nu mă răzvrătesc, ci doar sunt cu un “de ce ... ? pentru că cer logica din spate”, dar sper că ai văzut că te ascult.

Cu excepția primei dați în care își exprimă cineva motivele, toate celelalte sunt ”justificări”. Ceva de genul: tu ca instructor îmi spui ce să fac, însă stai să îți explic eu de ce nu se poate face ce vrei tu! Dacă cineva vrea să ”repare” ceva, singurul lucru la care trebuie să fie atent este să urmeze indicațiile cuiva care îl ghidează corect. Acel ”cineva” nu sunt gândurile lui (pentru că altfel i-ar fi ieșit deja corect) ci indicațiile instructorului. Dacă cursantul crede că știe mai bine decât instructorul, ar trebui să meragă în altă parte și să nu încurce cursul respectiv.

Iar legat de ”de ce?”, de înțelegerea motivelor, realitatea este că eu țin un curs în care ajut cursanții să învețe elemente noi și să își dezvolte abilități noi. Nu țin un curs de pedagogie, în care să explic cum fac aceste lucruri. Cine vrea să știe și aceste elemente poate să vină la un curs de formare de instructori. Iar ceilalți ar trebui pur și simplu să aibă încredere în instructorul lor – doar l-au ales pentru că știe mai multe și are mai multă experiență.

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România
 

Citește celelalte Articole și urmărește Filmările de pe acest site. Acestea conțin foarte multe informații utile care te pot ajuta să îți schimbi perspectiva, să devii mai puternic și să te simți mai în siguranță. Iar pentru a afla despre următoarele cursuri poți să te abonezi la Noutățile prin e-mail și să dai Like paginii de Facebook. Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

_{[ Photo by Majestic Lukas on Unsplash ]}