Ce este otrava? Otrava este tot ceea ce este în surplus față de necesitățile noastre naturale. Iar asta include atât toate aspectele exterioare nouă (substanțe, alimente, persoane, evenimente, activități) cât și cele interioare (gânduri, judecăți, frustrări). Abordez în continuare câteva aspecte care în sine sunt benefice, însă exagerarea sau denaturarea lor este extrem de toxică.

În plan personal, în fiecare dintre noi coexistă două tendințe emoționale: de apropiere și de depărtare. Avem nevoie de apropiere pentru a primi iubire și pentru a supraviețui ca specie. Avem nevoie de depărtare pentru a ne defini și a ne proteja identitatea. Prea multă apropiere generează furie iar prea multă depărtare generează tristețe.

La nivel social, avem nevoie să gestionăm două mari categorii de relaționare: pe verticală și pe orizontală. Relațiile verticale sunt cele de subordonare, cum ar fi cele dintre părinți și copii sau șefi și subalterni. Relațiile orizontale sunt cele de asociere, cum ar fi cele dintre prieteni sau dintre colegi. Exagerarea relațiilor verticale duce la rigiditate iar a celor orizontale duce la anarhie.

Pentru o viață fericită trebuie să echilibrăm cele două tendințe emoționale (apropiere și depărtare) și cele două categorii de relaționare (verticale și orizontale). Însă dacă ne uităm în jurul nostru, vom vedea că nivelul de fericire nu este prea mare... Oamenii suferă din cauza lipsei de apropiere și totuși pun accentul pe îndepărtarea de ceilalți prin mediatizarea și sprijinirea acțiunilor agresive și de separare. Oamenii își doresc relații orizontale, însă încurajează concurența în toate aspectele vieții (încercând să pară mai buni decât ceilalți și să aibă mai mult decât ceilalți). Ei acționează exagerat într-o direcție și se plâng că le lipsesc rezultatele dintr-o altă direcție.

Un aspect al soluției ar fi eliminarea concurenței de dragul formei fără fond și accentuarea colaborării. Concurența este un stimulent excelent pentru dezvoltare doar atât timp cât își are locul ei bine delimitat în viețile noastre. Însă în societatea noastră concurența este exagerată atât de către cei care se definesc prin poziționarea față de ceilalți cât și de către societate prin idealizarea câștigătorilor. Se creează astfel valori false, atât personale cât și de relaționare cu ceilalți din comunitate. Societatea este divizată între grupuri cu abilități, rezultate sau afilieri diferite. Am uitat de mult că ”concurența” ar trebui să fie doar o unealtă, nu un scop. Scopul a fost inițial - și ar trebuie să redevină - colaborarea. Ideal ar fi să concurăm doar ca să demonstrăm evoluția noastră proprie.

Este interesant să fim mai buni decât alții, însă este important să fim mai buni decât am fost noi înșine în urmă cu o zi, o lună sau un an. Iar dacă ajungem mai buni decât alții nu ar trebui să facem paradă cu asta ci să ne folosim experiența și recunoașterea pentru a-i ajuta pe ceilalți să ne ajungă și chiar să ne depășească. Deci, eu aș folosi concurența ca stimulent pentru obținerea unui rezultat colectiv, nu al unui rezultat individual. Nu aș elogia un sportiv strict din prisma rezultatelor proprii, ci prin felul în care realizarea lui contribuie la implicarea mai multor oameni în sport, la ridicarea performanțelor celorlalți sportivi, la o stare de sănătate mai bună la nivelul societății.

Valoarea unui grup social nu este dată nici de nivelul celor 2-3 performeri de vârf și nici de nivelul celor 2-3 ratați, ci de nivelul mediu a 80% dintre membri. Decât ”noi suntem mai buni decât voi” aș prefera să aud ”împreună putem realiza...”. Decât ”sportivul nostru este mai bun decât al vostru” aș prefera ”majoritatea adulților practică regulat sport”. Decât ”3 alpiniști au urcat pe...” aș prefera ”am dus ... copii în tabere la munte”. Decât ”echipa mea este mai bună decât a ta” aș prefera ”hai să ieșim să jucăm împreună”. Decât ”ești mai slab decât mine” aș prefera ”hai să te ajut să devii mai bun”.

Un alt aspect al soluției ar fi abordarea constructivă a agresiunii. Agresivitatea este necesară pentru supraviețuire, atât pentru obținerea resurselor cât și pentru apărarea spațiului personal. Nu există interacțiune interumană sau cu mediul care să nu aibă și manifestări agresive. Ce este bine pentru mine poate fi toxic pentru altcineva. Când tai un copac să îmi construiesc o casă sunt agresiv față de copacii pe care îl omor, față de porțiunea de teren pe care construiesc și față de animalele sălbatice pe care le îndepărtez. Când nu las pe cineva să intre în casa mea sau să pună mâna pe mine sunt agresiv față de el, deoarece el poate are nevoie de adăpost și afecțiune (chiar dacă din punctul meu de vedere solicitările lui sunt exagerate iar limitele mele sunt sănătoase).

Este important să avem permanent dorința de a colabora - chiar și atunci când ne comunicăm limitele, însă trebuie să înțelegem că atunci când negocierea eșuează este necesar să ne impunem limitele. Iar această impunere o putem face doar printr-o manifestare controlată și constructivă a agresiunii.

Însă în societatea noastră agresivitatea este exagerată în cele două extreme ale ei: prea multă agresivitate și evitarea completă a agresivității. Toată lumea este de acord că prea multă agresivitate este nocivă. Suntem agresați zilnic și continuu nu doar fizic cât mai ales emoțional, informațional și prin restrângerea unor libertăți. Așa că mulți fug în extrema opusă și încearcă să evite orice formă de manifestare a agresivității. Însă ei nu realizează că supraviețuirea noastră (ca indivizi și ca specie) este imposibilă fără impunerea unor limite sănătoase. Iar aceste limite nu se pot impune fără agresivitate. Astfel, ”pacifiștii” devin victime care ori cad în depresie ori răbufnesc periodic chiar mai violent decât agresorii inițiali.

Natura noastră este duală și include atât iubirea cât și agresivitatea. Negarea oricăruia dintre aceste aspecte este inutilă - reușim cel mult să ne mințim și să acumulăm frustrări. Agresivitatea nu este negativă - manifestarea ei în feluri, în momente și la intensități nepotrivite poate fi negativă. Însă ca să o recunoaștem și ca să o abordăm constructiv trebuie să o cunoaștem. Din păcate, această cunoaștere este tabu în societatea noastră: la fel ca sexul, se presupune că nimeni nu îl face public, nimeni nu învață organizat despre el, dar toată lumea știe implicit să îl practice corect și frumos :))

Am ales ca poză pentru articol una cu două animale, pentru a ilustra simplitatea și eficiența cu care acestea își rezolvă provocările sociale. Toate confruntările lor au un scop punctual, bine definit, strict legat de supraviețuirea și perpetuarea speciei. Un lider alfa nu se mândrește cu statutul lui ci își asumă responsabilitatea ghidării și protejării grupului. Poziția lui nu este de privilegiat ci de individ calificat însărcinat cu sprijinirea grupului. Iar o dată rezolvate problemele, animalele nu se răzbună, nu umilesc, nu complotează, nu bârfesc, nu se victimizează etc. Colaborează toate la binele grupului.

Scopul principal al articolelor și cursurilor mele este educarea. Îmi doresc să înțeleagă tot mai multe persoane ce este agresivitatea, să o recunoască ca pe o unealtă și să devină buni în a o aplica când este nevoie. Cuțitul este o unealtă, care - chiar dacă poate fi folosită să omoare oameni - are foarte multe utilizări practice și ne așteptăm să fie folosită de către toată lumea (cu excepția copiilor mici).

În mod similar, îți recomand să te educi în continuare, nu cu scopul de a concura cu alții și de a fi mai bun decât ei, ci cu scopul de a-ți controla mai bine emoțiile și interacțiunile cu toți oamenii din viața ta. Cu scopul de a diminua frica care te îndepărtează și a-ți crește încrederea care te deschide spre relații frumoase și o viață mai fericită. Cu scopul de a contribui la realizarea unui mediu mai sigur și mai sănătos de conviețuire.

Citește celelalte Articole și urmărește Filmările de pe acest site. Acestea conțin foarte multe informații utile care te pot ajuta să îți schimbi perspectiva, să devii mai puternic și să te simți mai în siguranță. Iar pentru a afla despre următoarele cursuri poți să te abonezi la Noutățile prin e-mail și să dai Like paginii de Facebook.

Dacă ai nevoie de un sfat personal, nu ezita să mă întrebi!

Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!

László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România

_{[ Imaginea a fost preluată de pe Wikipedia. ]}

Dacă ai găsit informații interesante, te invităm să dai Share sau să trimiți articolul și prietenilor tăi. Mulțumim!