Acest articol a fost inspirat de următoarele rânduri scrise de Jordan Bates:
Stabilirea limitelor este una dintre cele mai importante și totuși subevaluate abilități de viață – din experiența mea. Nu sunt sigur de ce nu am fost învățat niciodată despre limite și în schimb a trebuit să învăț despre ele pe Internet.
Iată câteva principii de bază ale stabilirii limitelor:
1) Limitele provin din cunoașterea de sine și din iubirea de sine.
2) Necesitatea de a fi clar cu privire la limitele cuiva nu se limitează la relațiile romantice; este relevantă în întregul domeniu social al vieții umane.
3) Cel mai important este să îți cunoști propriile limite, ceea ce înseamnă să înțelegi cu ce ești și cu ce nu ești confortabil în ceea ce privește felul în care ești tratat de alte persoane.
4) Probabil cea mai importantă abilitate este să recunoști atunci când cineva încalcă sau este pe punctul de a încălca o limită a ta, și să ai claritatea / puterea de a afirma că nu ești de acord cu ceea ce se întâmplă.
5) Este foarte greu să înveți să spui oamenilor lucruri pe care nu doresc să le audă, clar și asertiv, dar aceasta este o abilitate esențială.
6) Limitele se referă la respectul de sine: dacă există căi prin care le permiteți oamenilor să te trateze astfel încât să te facă să te respecți mai puțin, probabil că ești prea amabil și ai limite slabe / neclare. Dacă permiteți oamenilor să îți încalce limitele în mod repetat, valoarea ta de sine se va deteriora și vei deveni treptat extrem de ofensat, ceea ce la un moment dat ar putea avea ca rezultat o explozie regretabilă de furie reprimată.
7) Limitele sunt despre a avea o noțiune clară despre cum meriți să fii tratat / cum arată compasiunea, și despre a face oamenii să știe când deviază de la noțiunea ta instinctivă despre ceea ce meriți făcându-te să te simți inconfortabil – cât și să comunici clar felul în care ai prefera ca ei să își modifice comportamentul.
8) Dacă o persoană îți încalcă în mod repetat limitele și nu răspunde la feedbackul repetat, probabil cel mai bun mod de acțiune este să elimini persoana respectivă din viața ta, să schimbi natura relației cu aceasta (de exemplu, să închei relația romantică sau parteneriatul de afaceri) sau cel puțin să reduci drastic timpul petrecut cu aceasta.
9) Limitele sunt stabilite și întărite de felul în care cineva se raportează la propria persoană: dacă trăiești într-un mod care este lipsit de respect față de tine – față de corpul, mintea sau sufletul tău – ești mult mai predispus să permiți și altor persoane să fie nerespectuoase. Lipsa de respect de sine îți întărește ideea că meriți să fii tratat urât, și atunci ești predispus să atragi oameni în viața ta care se vor asigura că această idee devine o profeție auto-împlinită.
10) Astfel, stabilirea unor limite clare și cu respect de sine este o formă de iubire de sine. Oamenii care se iubesc într-o măsură semnificativă vor avea aproape întotdeauna limite și obiceiuri de stabilire a limitelor mai sănătoase decât cei care nu sunt atât de conștienți de propria lor valoare. (Ești nativ prețios dincolo de măsură. Da, vorbesc cu tine.)
11) Limitele sunt comunicate prin felul în care cineva se comportă. Cei care stau drept, cu demnitate și calm - și care comunică asertiv, cu modestie și compasiune – le transmit implicit celor din jurul lor că se respectă și că știu ce merită. Nu va trebui să îți exprimi explicit limitele în mod frecvent dacă acțiunile / limbajul corpului tău exprimă respectul de sine.
12) În concluzie, stabilirea limitelor este despre a ști cine ești, a-ți cunoaște valoarea și a ști ce meriți. Stabilirea eficientă a limitelor îți permite să devii tot mai bun la (1) a te trata pe tine însuți în modul în care meritați să fi tratat – respectându-ți propriile limite, și (2) a-ți comunica limitele tale altor persoane, implicit și explicit. Limitele sunt despre demnitate, iubire de sine și respect față de sine.
[ Sursa articolului: https://www.refinethemind.com/boundary-setting-life-skill/ Traducere și adaptare: László Pethő ]
Atât în activitatea mea profesională cât și în viața privată m-am confruntat foarte des cu gestionarea greșită a limitelor personale. Oamenii se limitează în general la doar două tipuri de acțiuni atunci când se simt inconfortabil și nu pot evita situația:
- afișează o mască politicoasă și se prefac că nu sunt influențați. În sinea lor sunt deranjați și poate foarte nefericiți, însă normele sociale de politețe asimilate într-un mod denaturat îi împiedică să se manifeste. Ei își vor refula nemulțumirea doar în alte cercuri, față de alte persoane.
- comunică interlocutorului că nu se simt confortabil și eventual că vor să înceteze interacțiunea, însă nu o fac destul de ferm. Ei au făcut deja un pas suplimentar față de cei din prima categorie, însă nu au curajul să îl facă suficient de ferm. Ori nu au suficient respect de sine, ori le este frică de eventualele consecințe ale unei opoziții ferme.
Așa cum era specificat în articolul de mai sus, lipsa unei reacții potrivite generează o mulțime de probleme emoționale imediate cât și pe termen lung. Și atunci de ce nu aleg oamenii să acționeze diferit, pentru beneficiul propriu? Pe scurt, din două motive: educația greșita și lipsa educației :)
Este vorba despre regulile de politețe, despre ”buna creștere” care ne-a fost oferită majorității dintre noi. Aceste reguli au fost create pentru a ne permite să funcționăm în grupuri fără să ne luptăm permanent pentru idei, resurse sau poziții sociale. Sunt utile atât timp cât sunt folosite conștient și reciproc de toate persoanele implicate. Însă eșuează atunci când în fața noastră avem persoane care funcționează după alte reguli, persoane care sunt agresive în forme variate.
Trebuie să vedem regulile de politețe ca pe un set de unelte care ne ajută să realizăm ceva specific – relații armonioase în acest caz. Însă, la fel cum un sculptor folosește unelte diferite atunci când lucrează în piatră față de cazurile în care lucrează în lemn, și noi trebuie să ne adaptăm principiile de comunicare la persoanele din fața noastră. Persoanelor amabile și bine intenționate putem să le răspundem cu deschidere și căldură. Însă persoanelor profitoare, manipulatoare, agresive trebuie să le răspundem diferit.
Astfel, trebuie în primul rând să ne eliberăm din închisoarea ”eu sunt o persoană bine crescută în toate circumstanțele” și să acceptăm că este vital să fim flexibili și să ne adaptăm situațiilor concrete. Eu de exemplu, sunt aceeași persoană bine crescută și atunci când răspund amabil și atunci când răspund rece sau îi spun ferm persoanei din fața mea să păstreze distanța. Felul în care sunt eu, valoarea mea, ceea ce mă definește este în interiorul meu și nu depinde de felul în care cei din exterior mă percep. Nu îmi propun să fiu plăcut de toată lumea și oricum nu aș reuși oricât de mult m-aș strădui.
Este vorba despre acceptarea, cunoașterea și aplicarea agresiunii – în general, nu doar a celei fizice. Părinții noștri au încercat să ne țină la distanță de pericole, ceea ce înseamnă că nu am avut cum să ne dezvoltăm reacțiile potrivite la acestea. Au făcut și ei ce au știut, deoarece și ei au fost educați într-un mod similar sau au încercat să ne ofere o viață cum mai puține provocări. Această educație este perfectă în condițiile pentru care a fost concepută: pentru interacționarea cu alte persoane educate similar.
Din păcate, zilnic ne întâlnim cu persoane sau situații care nu ne sunt benefice. Iar felul în care le răspundem face diferența dintre o viață echilibrată și una în permanentă tensiune. Am fost învățați cum să evităm anumite locuri sau oameni și cum să cerem ajutor dacă am fost lezați. Însă deoarece nu am fost învățați să înțelegem și să aplicăm agresiunea nu știm cum să ne impunem sau ne este frică să ne apărăm limitele personale.
Din educația noastră au lipsit instrucțiunile pentru cazurile în care suntem agresați și nu putem scăpa. Pentru cazurile în care un ”lasă-mă în pace” nu este eficient iar un ”ajutor” nu are la cine să ajungă în timp util. Sfaturile de genul ”dacă vrea să pună mâna pe tine spune nu și îndepărtează-te” ar fi trebuit completate și cu ”dacă nu te poți îndepărta fă ... sau ... Iar dacă nici asta nu funcționează fă ...”.
Este o utopie să le ceri celorlalți să se schimbe și să se comporte după setul tău de principii de interacțiune. Dacă începe să plouă, nu te ajută să te uiți spre cer și să îi ceri să nu mai verse apă peste tine. Ori îți pui umbrela deasupra capului, ori te adăpostești ori accepți să fii udat. Este vorba despre ce faci TU, nu despre ce fac ceilalți.
Când e cineva nesimțit, manipulator sau agresiv în orice alt fel, este o utopie să te aștepți să se schimbe. El este nesimțit tocmai pentru că nu îi pasă de regulile tale de bun simț. Și atunci de ce le-ar respecta? El face ce crede că e mai bine pentru el. Iar tu ce faci? Alegi să stai în rolul victimei și să te plângi sau faci și tu ceva util pentru tine?
Este o utopie să te aștepți ca celălalt să își schimbe comportamentul doar din compasiune pentru suferința ta. Dacă ar fi simțit compasiune nu ați fi ajuns de la început în această situație. Singurul lucru pe care îl poți schimba este comportamentul tău. Felul în care îți comunici și îți impui limitele personale.
Este o utopie să crezi că celălalt va fi impresionat de masca de putere pe care o afișezi peste fricile tale din interior. Uneori va funcționa însă de cele mai multe ori agresorul va vedea că îți este prea frică sau nu ști cum să acționezi ferm. Singura soluție este să înveți cum să îți impui limitele și cum să le aperi eficient. Să știi ce să faci și să ai încredere că vei obține rezultatele dorite.
”O societate înarmată este o societate politicoasă. Manierele sunt bune atunci când cineva trebuie să-și susțină acțiunile cu viața sa.” Robert A. Heinlein
Poți să ai o viață echilibrată doar dacă știi să te protejezi de cei care atentează la liniștea ta. Este vital să știi care sunt limitele tale, să știi să le comunici și să știi să le aperi atunci când nu sunt respectate. Este vital să accepți că responsabilitatea pentru binele tău este a TA, nu a celor din jurul tău.
Dacă vrei să înveți să te protejezi te invit să participi la cursurile de autoapărare și Krav-Maga pe care le organizez în cadrul școlii Krav-Maga Stability in Motion. Prin activitățile mele te ajut să îți crești încrederea în tine, să îți îmbunătățești abilitățile de comunicare și să iei decizii optime în situații critice. Eu nu te pregătesc doar pentru supraviețuirea conflictelor fizice - eu te pregătesc pentru VIAȚĂ.
Merită să citește impresiile cursanților mei pentru a vedea cum s-au schimbat viețile lor în bine.
Fii conștient(ă) și trăiește în siguranță!
László Pethő
Instructor, terapeut și mentor
Primul instructor de Krav-Maga din România
[ Imagine preluată de la https://positivepsychologyprogram.com/great-self-care-setting-healthy-boundaries/ ]
© 2004-2023 Stability in Motion SRL. Toate drepturile sunt rezervate.
CIF 25710836 | Reg.Com. J12/1337/2009 | Sediul social: Calea Floresti 3/26, Cluj-Napoca, România